Rana de abandon -extras din cartea "Cele 5 rani care nu ne lasa sa fim noi insine" de Lise Bourdeux
A abandona pe cineva inseamna a-l
parasi, a-l lasa deoparte, a nu vrea sa te ocupi de el. Mai multa lume confunda respingerea cu abandonul.
Haideti sa vedem impreuna in ce
consta diferenta dintre ele.
Daca, de exemplu, intr-un cuplu, unul
dintre parteneri decide sa-l respinga pe celalalt, il indeparteaza pentru a
nu-l mai avea alaturi de el.
Daca, din contra decide sa-l
abandoneze, il paraseste, pleaca pentru a se indeparta de celalalt, temporar
sau definitiv.
Rana traita in cazul unui abandon se situeaza de la inceput
la nivelul lui a avea si a face, mai degraba decat la nivelul lui a .fi, cum este
in cazul ranii de respingere.
Cateva situatii care pot trezi rana
de abandon la un copil:
- Un copil mic se poate simti abandonat ... ...daca mama
lui este dintr-o data foarte ocupata cu un alt copil nou-nascut.
Sentimentul de abandon va fi cu atat mai putemic cu cat bebelusul va avea
nevoie de mai multa ingrijire, daca este adesea bolnav sau cu
dizabilitati. Copilul cel mic va avea mereu senzatia ca mama lui se ocupa
periodic de bebelusul nou sosit si va
incepe sa creada ca asa va fi de aici inainte, pentru totdeauna, ca
nu-si va mai regasi niciodata mama .
- ...daca parintii lucreaza in fiecare zi si au foarte
putin timp pentru el.
- ...cand este dus la spital si este lasat acolo. Nu
intelege ce i se intampla. Daca este constient ca
s-a purtat urat, fie si in cel mai mic detaliu, in saptamanile anterioare si a simtit ca parintii s-au saturat de el, sentimentul de
abandon va fi si mai pronuntat. La spital, va putea crede ca parintii sai l-au
abandonat pentru totdeauna.
Chiar daca
acestia il viziteaza in
fiecare zi, durerea inscrisa in momentul in care s-a simtit abandonat este mai
putemica iar aceasta suferinta il
determina sa-si creeze o masca,
avand convingerea ca acea masca il va ajuta sa nu mai retraiasca durerea
initiala .
- ...cand parintii il lasa in grija la altcineva, in
timpul vacantelor,
chiar daca acea persoana este bunica
.
- ....daca mama Iui este mereu bolnava, iar tatal este
prea ocupat sau absent pentru a avea
grija de el. Copilul va fi obligat sa se descurce singur.
- Am cunoscut o doamna care traise o mare teama, la
varsta de l8 ani, cand murise tatal ei. Acest deces, care pentru ea a fost
echivalentul unui abandon, a marcat-o foarte mult, deoarece de multi ani
mama ei ii spunea mereu ca o va da afara din casa, imediat ce va implini 2l
de ani.
Aceasta femeie, care se simtise
respinsa de catre mama ei, s-a speriat si nu inceta sa se gandeasca: "ce o
sa mi se intample acum, fara tata care avea grija de mine, cand va trebui sa plec din casa parinteasca?"
Mai multe persoane care sufera de
rana de abandon au marturisit ca au trait in copilarie o lipsa de comunicare cu
parintele de sex opus.
Il considerau pe acesta prea inchis
in sine si ii purtau pica pentru faptul de a-l fi lasat pe celalalt parinte sa
ocupe prea mult loc. Multe dintre aceste
persoane erau convinse ca nu-l interesau de loc pe parintele de sex opus.
Rana
de abandon este traita in relatia cu parintele de sex opus.
De asemenea, foarte frecvent, o persoana care sufera de
abandon, sufera de asemenea si de respingere.
Un copil poate trai o experienta in care sa se simta abandonat de catre
parintele de acelasi sex, dar in realitate ceea ce simte in relatia cu acest
parinte este rana de respingere. De ce? Deoarece parintele de acelasi sex, care
nu se ocupa de el, actioneaza astfel deoarece se respinge pe el insusi, iar
copilul simnte acest lucru foarte adanc.
Atunci cand un parinte se respinge pe sine si are un copil
de acelasi sex ca si el, este normal si uman ca el sa respinga acel copil,
chiar inconstient fiind, pentru ca, copilul ii reaminteste de el insusi, in fiecare
moment.
Exemplul doamnei care si-a pierdut
tatal la varsta de l8 ani ilustreaza clar aceasta dubla rana de respingere
siabandon.
Cei care sufera de abandon nu se
simt suficient de hraniti la nivel afectiv.
Lipsa hranei fizice poate de asemenea sa provoace o rana de abandon, care de obicei
apare inainte de varsta de doi ani.
Masca pe care incercam sa o creem pentru a ne ascunde aceasta rana este cea de
DEPENDENT.
Voi folosi acest cuvant pentru a descrie pe cineva care sufera
de abandon. Il voi numi pe tot
parcursul dependentul.
Acesta masca se caracterizeaza printr-un corp lipsit de
tonus.
Un corp alungit, subtire, care se pierde, indica o rana de
abandon importanta. Aparatul muscular este subdezvoltat si pare ca nu poate
sustine corpul drept, ca si cum acesta ar avea nevoie de un suport. Corpul exprima
exact ceea ce se intampla in interiorul cuiva.
Dependentul crede ca
nu poate sa reuseasca nimic singur si ca are nevoie de altcineva pentru a-l
ajuta.
Corpul lui ilustreaza aceasta nevoie de sprijin. Putem vedea
cu
usurinta intr-o astfel de persoana, copilul mic ce are
nevoie de
ajutor.
Ochii mari, tristi indica de asemenea o rana de abandon,
sunt ochii care parca vor sa-l atraga pe celalalt prin privire. Picioarele sunt
subtiri, avem senzatia ca bratele sunt prea lungi si ca atarna de-a lungul
corpului. E acel gen de persoana care pare ca nu stie ce sa faca cu bratele,
cand sta in picioare si mai ales cand este privit de altcineva.
Cand o parte a corpului pare plasata mai jos decat este
normal, acest lucru este tot o caracteristica a dependentului. Poate de asemenea
sa aiba spatele curbat, ca si cand coloana nu l-ar putea sustine in totalitate
Anumite parti ale corpului pot fi moi, lasate, de exemplu
umerii, sanii,fesele, obraji, burta, scrotul, in cazul barbatilor.
Dupa cum ati putut constata, caracteristica cea mai vizibila
a unui dependent este lipsa tonusului muscular.
Imediat ce vedeti o parte a corpului moale, puteti deduce ca
acea persoana poarta masca dependentului
pentru a-si ascunde rana de abandon.
Nu uitati ca ceea ce determina densitatea mastii este
intensitatea ranii!
O persoana foarte dependenta va avea
toate caracteristicile mentionate mai sus.
Daca o alta are doar cateva dintre
aceste trasaturi, inseamna ca rana sa este mai putin profunda. Este important
sa stim ca, in cazul in care cineva este gras si are anumite parti ale corpului
lipsite de tonus, excesul de greutate indica o alta rana,
In timp ce lipsa tonusului muscular
indica rana de abandon.
In acelasi timp vom invata sa facem diferenta dintre masca
fugarului si cea a
dependentului. De exemplu puteti vedea doua
persoane subtiri langa voi, una este fugar, cealalta dependent.
Amandoua pot avea gleznele mici si
incheieturile fragile.
Diferenta dintre ele se va vedea mai
ales in tonus. Persoana de tip fugar, in ciuda faptului ca este slaba sau mica,
are o atitudine dreapta, in timp ce persoana de tip dependent are o postura
care parca se prabuseste.
Avem impresia ca Fugaru are pielea lipita de oase, dar cu un sistem
muscular solid, in timp ce dependentul are mai multa carne, dar ii lipseste
tonusul.
Atunci cand cineva sufera de doua
rani - de respingere si de abandon, veti putea recunoaste in corpul lui anumite
caracteristici ale fugarului si anumite caracteristici ale dependentului. Rana
care iese cel mai mult in evidenta o indica pe cea de care sufera acea
persoana cel mai des.
Uitati-va la oamenii din jurul
vostru pentru a le descoperi ranile, este un exercitiu foarte bun pentru
intuitie. Deoarece corpul ne spune totul despre acea persoana, exista tot mai
multi oameni care incearca, prin toate mijloacele, sa-si modifice infatisarea,
de exemplu apeland la chirurgia plastica sau dezvoltandu-si excesiv muschii
prin culturism.
Atunci cand vrem sa ne ascundem
corpul de ceilalti, incercam sa ascundem acele rani care corespund partilor "alterate"
ale corpului nostru.
Oricum persoana care se
priveste in oglinda nu se poate minti pe sine. Este indicat sa ne urmam
intuitia si prima impresie pe care o avem cand privim pe cineva.
Dintre cele cinci tipuri de caractere, dependentul este cel
mai apt sa devina victima.
Are sanse ca un parinte sau
chiar ambii parinti sa fie de asemenea
victime.
O victima este o
persoana care isi creeaza tot soiul de dificultati in viata: mai ales probleme
de sanatate pentru a atrage atentia. Acest lucru raspunde nevoilor
dependentului, care crede ca nu are niciodata destul.
Atunci cand vrea sa atraga atentia prin diverse mijloace, in
realitate incearca sa se simta suficient de important pentru a primi un ajutor.
Crede ca, daca nu reuseste sa atraga atentia celuilalt, nu
va putea conta pe acea persoana.
Acest fenomen poate
fi remarcat in cazul depedentilor cand sunt inca foarte tineri. Copilul
dependent are nevoie sa simta ca, daca face un pas gresit, va putea conta pe
cineva pentru a-l repune pe picioare.
Este o persoana care dramatizeaza mult lucrurile, cel mai
mic incident poate lua proportii imense.
Daca, de exemplu, partenerul unei astfel de persoane nu o
suna pentru a o anunta ca intarzie, se va gandi la ce este mai rau si nu va
intelege de ce celalalt o face sa sufere atat de mult nespunandu-i.
Cand vedem pe cineva comportandu-se ca o victima, ne
intrebam adesea cum reuseste sa faca sa i se intample atatea situatii dificile.
Dependentul traieste evenimentele ca fiind dificultati.
Problemele ii fac de fapt un cadou, acela de a capta
atentia
celorlalti.
Acest lucru ii permite sa nu se simnta
abandonat.
A fi abandonat e ceva mai greu de
trait pentru el decat diversele probleme pe care si le atrage!
Doar un alt dependent poate intelege
cu adevarat acest lucru. Cu cat cineva joaca mai mult rolul victimei, cu atat
rana lui de abandon devine mai importanta.
Am constatat de asemenea ca victimei ii place sa joace des
rolul salvatorului.
De exemplu, dependentul va fuca rolul parintelui fata de
fratii si surorile lui sau va incerca sa-l salveze pe cineva pe care-l iubeste
dintr-o situatie dificila . Si acestea sunt mijloace subtile de a primi atentie.
In schimb, cand un dependent face multe
lucruri pentru cineva, isi doreste mai ales sa primeasca multumiri, sa se simta
important.
Aceasta atitudine ii aduce insa, adeseori, dureri de spate,
deoarece cara in spate responsabilitati care nu ii apartin.
Are adesea urcusuri si coborasuri, o anumita perioada este
fericit si totul merge bine si, dintr-o data, se simte nefericit si trist.
Se intreaba de ce, fii
ndca foarte des, acest gen de situatie
se intampla fara nici un motiv aparent. Cautand mai bine, ar
putea sa-si descopere teama de singuratate!
Forma de ajutor de care are cea mai
mare nevoie dependentul este sustinerea celorlalti !!!
Fie ca are sau nu dificultati in a lua singur o decizie,
dependentul cere de obicei parerea sau acordul celorlalti inainte de a lua o
decizie.
Are nevoie sa se simta sustinut,
sprijinit in decizile pe care le ia
!
Din cauza aceasta, acest tip de
persoana poate fi considerata drept cineva care are dificultati in a lua o
decizie dar, in realitate, nu se hotaraste sau se indoieste de acea decizie
doar daca nu se simte
sustinut de altcineva.
Asteptarile lui fata de ceilalti depind de ceea ce pot
acestia sa faca pentru a-l ajuta.
Totusi, nu de ajutor fizic are
nevoie in primul rand, ci mai ales de a se simti sustinut de cineva in ceea ce
face sau vrea sa faca. Atunci cand e
sustinut se simte iubit si ajutat !!!
Desi are nevoie de ajutor, este
interesant de observat ca, dependentul foloseste
des expresia: "Nu mai suport".
Ceea
ce demonstreaza cat de des le facem altora, fara sa ne dam seama, exact ceea ce
le reprosam lor sau ceva ce ne e teama sa ne faca noua alti.
Dependentul poate parea lenes, deoarece nu-i place sa faca
activitati sau munca flzica singur, are nevoie de prezenta
cuiva
pentru a suporta acele activitati.
Atunci cand face ceva pentru
altcineva, o va face sperand sa obtina in schimb afectiune.
Cand primeste afectiunea dorita
facand ceva placut cu altcineva, isi
doreste ca acea situatie sa dureze
mai mult! Cand se termina,
va spune: "Ce pacat ca s-a
terminat atat de repede!". Incheierea
unei situatii placute este traita tot
ca un abandon.
Dependentul care este in parte si victima, are tendinta, mai
ales in cazul femeilor, de a avea o voce subtire, de copil si de a pune multe
intrebari.
Acest lucru se vede cand cere ajutorul cuiva: ii este greu sa accepte un refuz si
are tendinta sa insiste mult!
Cu cat sufera mai mult cand primeste un refuz, cu atat
mai mult este pregatit sa folosesca toate mijloacele pentru
a
obtine ceea ce vrea ea, adica sa se se supere, sa te santajeze etc,
Dependentul cere adeseori sfaturi deoarece nu se crede in stare
sa reuseasca singur, dar asta nu inseamna neaparat ca va asculta sugestiile
primite , in continuare va face ceea ce vrea, fiindca ceea ce cauta el nu era atat ajutor cat
sustinere.
Atunci cand merge pe jos cu altii,
ii lasa pe ceilalti sa treaca in fata,
deoarece prefera sa fie ghidat de
ceilalti.
Crede ca daca se
descurca foarte bine singur, nimeni nu se va mai ocupa de el si in viitor va ajunge la izolare, lucru de care vrea sa
fuga, cu orice prêt.
De fapt, singuratatea este cea mai mare frica a
dependentului .Este convins ca, nu
poate sa o gestioneze.
De aceea se
agata de ceilalti si face orice
pentru a le obtine atentia !
Este pregatit sa face orice manevre pentru a fi iubit,
pentru a nu fi parasit !
Este in stare sa suporte situatii foarte dificile, inainte
de a pune capat unei relatii !
Teama lui e: "Ce o sa ma fac singur? Ce o sa devin? Ce
o sa mi se intample?".
Adesea este in conflict cu el insusi, deoarece, pe de o
parte cere multa
atentie, iar pe de alta, ii este teama ca, daca cere prea multa, va sfarsi prin
a-l deranja pe celalalt. Iar acesta din urma va putea atunci sa-l paraseasca,
Se crede despre el ca
ii place suferinta, atunci cand tolereaza anumite situatii,desi nu recunoaste
acest lucru.
De exemplu, o femeie care traieste cu un alcoolic sau care este batuta.
Suferinta
la ideea de a-si parasi partenerul este mai mare decat aceea de a indura ceea
ce traieste .Practic, viata ei se sprijina pe o speranta o speranta emotiva.
Nu poate sa-si recunoasca rana, deoarece facand acest lucru,
risca sa retraiasca suferinta pe care o
reprezinta acea rana.
Persoana dependenta este cea care
are cea mai mare capacitate de a nu vedea problemele din cuplu, prefera sa
creada ca totul merge bine din teama de a nu fi abandonata.
Daca partenerul o anunta ca o va parasi, va suferi cumplit,
deoarece, nerealizand problemele, nu se asteapta la asta.
Daca
va aflati in aceasta situatie, si vedeti
ca va agatati de celalalt, ca
faceti
tot felul de manevre pentru a nu fi
abandonata, trebuie sa
va
ajutati singuri. Gasiti o imagine mentala, imaginati-va ceea
ce
va acorda sprijin. Nu
renuntati mai ales cand aveti momente
de
disperare si cand credeti nu vesi mai primi ajutor din
exterior.
Poate credeti ca nu veti reusi singuri,
dar exista o
solutie
pentru orice problema. Ajutandu-va voi insiva, se vor
clarifica
lucrurile si veti gasi solutia.
Dependentul are o dificultate in a folosi cuvantul "a
lasa" care, pentru el, este sinonim cu "a abandona".
Daca, de exemplu, dependentul
vorbeste cu o persoana care a spune:
"te las acum, trebuie sa plec
il va durea inima. Simplul fapt de a
auzi cuvantul "a lasa",
chiar si la telefon, ii trezeste emotii puternice.
Pentru a nu se simti abandonat, ar
trebui ca celalalt
sa a explice motivul pentru care
pleaca, fara a folosi acest cuvant.
Atunci cand un dependent se simnte
abandonat, crede ca nu
este suficient de bun pentru a merita atentia celuilalt.
Am
observat frecvent ca, daca indraznesc sa ma uit la ceas pentru a verifica
ora ,lucru pe care il fac des , cand
sunt cu o astfel de persoana, chipul acesteia
se schimba. Simnt cat de mult o deranjeaza gestul meu.
Va crede imediat ca ceea
ce eu am eu de facut este mai important
decat ea.
Acest gen de persoana are de asemenea o dificultate in a
parasi un loc sau a renunta lo o situatie .
Chiar daca ii place un loc in care va merge, este trista la ideea ca
va trebui sa pIece din acel loc. De
exemplu cineva care pleaca intr-o calatorie de cateva saptamani –ii va fi
greu sa-i paraseasca pe cei apropiati,
serviciul, casa inainte de a pleca.
O data ajuns in acel loc, cand va
veni timpul sa se intoarea acasa, va simti din nou o dificultate in a parasi
acel loc precum si persoana de acolo.
Emotia cea mai intensa traita de catre un dependent
este
tristetea,
o simte in adancurile fiintei lui, fara sa
inteleaga sau
sa
poata spune de unde vine.
Pentru a nu a avea acest sentiment, cauta mereu prezenta celorlalti.
Totusi
poate ajunge si in cealalta extrema
adica sa se retraga, sa paraseasca
persoana sau situatia care au
produs acea tristese sau acel sentiment de singuratate.
Nu
isi da seama ca de fiecare data cand paraseste ceva sau pe cineva, abandoneaza
la randul Iui.
In
momente de criza poate sa ajunga chiar sa se gandeasca la
sinucidere.
In
general tot ce va face este sa vorbeasca despre
asta si sa-i ameninte pe ceilalti ca o va face, dar nu va trece la actiune deoarece tot ceea ce cauta el este
sustinerea.
Daca
va avea o tentativa de sinucidere, o va rata. Daca, dupa mai multe tentative,
nimeni nu va vrea sa-l sustina, este
posibil sa ajunga sa se sinucida
cu adevarat.
De asemenea, dependentului
ii este teama de orice forma
de autoritate.
Isi imagineaza ca cineva care are o voce
autoritara
sau
o atitudine autoritara, nu va vrea sa se ocupe de el.
O
considera pe acea persoana indiferenta si rece. De aceea el este
foarte
calduros cu ceilalti, uneori chiar exagerand . Crede
ca daca el
este asa si ceilalti vor fi la randul lor
calzi si atenti, fara
raceala si nu vor fi autoritari.
Dependentul foloseste des cuvantul absent si cuvantul singur.
Vorbind despre coplilaria lui, de
exemplu, va povesti ca de multe ori era lasat singur, iar mama sau tatal lui
erau absenti. Poate recunoaste ca sufera de izolare atunci cand traieste
un sentiment de anxietate la ideea de a
fi singur.
Crede ca totul ar fi mai bine, daca ar fi cineva langa el.
Oamenii pot foarte
bine sa se simta singuri, dar fara sa sufere din cauza asta.
Gradul
de anxietate determina gradul de suferinta.lar a se
simti izolat, genereaza de asemenea un sentiment grav la cel
care sufera, deoarece ii este teama ca ceea ce ii lipseste i se va
refuza sau va deveni inaccesibil sau nu va mai fi disponibil
in
momentul in care si-l doreste.
Ceea ce se ascunde in spatele
senzatiei de izolare este faptul ca, cel care sufera se inchide, in mod
inconstient, in fata lucrului si a
persoanei pe care o doreste atat de mult langa el.
Nu se deschide pentru a primi acel lucru sau
acea
persoana din frica de a nu putea face fata. In
acelasi timp ii este teama de emotiile pe care aceasta
atentie
primita l-ar putea face sa le traiasca!
Comportamentul
lor se remarca cu usurinta printre numaroasele
persoane care isi auto-saboteaza propria fericire. Imediat ce o relatie devine mai intensa, fac in asa fel
incat sa-i fixeze un termen de durata.
Persoana dependenta plange usor, mai ales cand vorbeste
de problemlele sau de incercarile sale. In plansul ei se
poate
vedea cum ii acuza pe ceilalti ca au lasat-o balta exact
cand
avea o multime de probleme si de boli. Il acuza chiar si pe
Dumnezeu pentru faptul de a fi
abandonat-o. Crede ca are
dreptate. Nu isi da seama ca, de
multe ori ea este cea care ii
abandoneaza pe ceilalti. De
asemenea, nu realizeza numarul
mare de proiecte la care renunta pe parcurs.
Ego-ul ii joaca din nou feste, cum ni se
intampla tuturor, de altfel.
Dependentul are nevoie de atentia si de prezenta celorlalti, dar nu isi
da seama de cate ori nu face chiar el ceea ce ar vrea ca altii sa faca pentru
el.
De exemplu, i-ar placea sa se aseze sa citeasca singur, dar
nu ar vrea ca partenerul lui sa faca si el asa ceva. Ii place sa mearga in
anumite locuri singur, dar se simte abandonat daca partenerul lui face la fel ; isi va spune: "Asta e, nu sunt suficient
de important pentru ca el sa vrea sa ma ia cu el".
De asemenea, este dificil pentru o persoana dependeta sa
nu fie invitata la o intalnire, atunci cand, in mod normal
ar fi
trebuit sa fie invitata. Va trai o mare tristete, un
sentiment de
abandon si de lipsa de importanta.
Dependentul are obiceiul de a se agata fizic de persoana
pe
care
o iubeste.
In copilarie, fetita se agata de
tatal ei, iar baietelul de mama lui.
In cuplu, dependentul se sprijina de
celalalt, il tine de mana sau il atinge des.
Cand sta in picioare cauta sa se sprijine de
un perete, o usa, sau altceva.
Chiar asezat fiind ii este greu sa
stea drept, isi sprijina bratul de
spatar sau se simte strivit in
scaun.
In orice caz, ii este greu sa stea drept,
stand cu spatele aplecat inainte.
Cand vedeti pe cineva care cauta sa
i se acorde multa atentie, intr-o adunare publica, uitati-va la corpul lui si
veti vedea ca are multe din caracteristicile dependentului.
Un alt mijloc de a trage
atentia este in cazul acestor persoane este , sa ocupe o functie publica sau sa
aiba acces la un auditoriu larg.
Multi dintre cantareti, actori, alte persoane care lucreaza
intr-un domeniu artistic si apar in fata unui public larg sunt dependenti. Se simt
bine in orice rol de vedeta.
Dependentul cauta sprijinul pe care nu l-a primit de la un parinte sau un partener.
Dependentul este o
persoana care fuzioneaza usor cu
ceilalti ,lucru care il face sa se simta responsabil de fericirea sau
nefericirea altora, la fel cum crede ca ceilalti sunt resposabili de propria
lui fericire sau nefericire.
O persoana fuzionala, numita de asemenea, o persoana psihica , simte
emotiile celorlati si se lasa usor invadata de ele. Aceasta dorinta. de a fuziona, antreneaza multa frica, putand
sa duca chiar si la agorafobie.
Teama si senzatiile
pe care le simte agorafobul sunt foarte
puternice incat il fac
sa evite situatiile din care nu poate sa fuga.
De aceea agorafobul trebuie sa gaseasca un apropiat care sa fie
persoana lui securizanta cu care sa poata iesi, precum si un loc
securizant in care sa se refugieze.
Exista persoane care ajung sa
nu mai iasa deloc in lume. Isi
gasesc mereu motivatii serioase.
Dar de fapt, catastrofele anticipate
nu se produc niciodata.
Majoritatea agorafobilor au fost
foarte dependenti de mama lor in copilarie si s-au simtit responsabili fie
pentru fericirea ei, fie sa o ajute in implinirea rolului ei de mama. Agorafobul se poate ajuta emotional
reglandu-si situatia cu mama lui.
Cele
doua mari temeri ale agorafobului sunt :teama de moarte si teama de
nebunie ce mai adesea intalnite .
In cazul unui dependent, atunci cand moare cineva apropiat, traieste un sentiment de
abandon. Ii este din ce in ce mai greu sa accepte moartea, deoarece fiecare
deces ii va reactiva rana de
abandon si va contribui la accentuarea gradului sau de
agorafobie.
Mama dependenta, fiind fuzionala
,depinde mult de iubirea copilului ei si
face totul pentru ca acesta sa simta ca ea se gandeste mult la el.
Iubirea celorlalti mai ales a celor apropiati, ii sustine pe
dependenti.
Acest lucru ii ajuta sa ramana in picioare.
Am auzit adesea persoane dependente
spunandu-mi:
"Nu pot suporta o situatie in care cineva nu ma
iubeste, as vrea
sa fac orice pentru a rezolva acest lucru!
Cand un
dependent afirma: "Este important pentru mine sa ma suni, sa-mi dai vesti
despre tine", in realitate vrea sa spuna:"Cand ma suni, eu ma simnt important". Are nevoie ca ceilalti
sa il faca sa se simnta important cu orice
pret si sa il ia in considerare, deoarece el nu
poate sa faca asta singur.
Cand un dependent este in contact cu problemele cauzate
de dependenta lui, in
acel moment isi doreste sa devina
independent
.
A se crede independent devine o reactie foarte
frecventa la persoanele dependente carora le place mult sa le
spuna celorlalti cat de mult se considera ele ca sunt
independente.
Totusi, acest lucru nu face decat sa accentueze,si sa
ascunda
rana de abandon deoarece aceasta nu este ingrijita.
De exemplu o persoana dependenta,
barbat sau femeie, poate sa nu-si doreasca copiii, sub pretextul ca vrea sa-si
pastreze independenta.In cazul unui barbat dependent asta poate sa insemne,
teama de a nu mai primi toata atentia din partea partenerei, daca ar fi un
copil prezent in familie.
Femeia dependenta, ar fi mai degraba
speriata de a nu se simti sufocata de toate obligatiile pe care le aduce un
copil. In schimb, daca isi doreste un
copil, il prefera pana la o varsta foarte mica, cand sunt foarte dependenti de
ea. Acest lucru o face sa se simnta mai importanta.
Dependentul este interesat sa
caute mai degraba autonomia decat independenta.
In viata sexuala, are
acelasi comportament, se foloseste adesea de sex ptr a-l agata pe celalalt, lucru vizibil mai ales
la femei, cand persoana dependenta se simte dorita de celalalt, se crede astfel mai importanta.
Dependentul este persoana careia ii este teama de a fi
abandonata si careia ii place cel mai mult sexul.
Adesea doreste si alti
parteneri, in afara celui legitim, si
se poate observa frecvent ca cei
si cele care se plang de faptul ca le lipseste viata sexuala sunt cei care
sufera de rana de abandon si care poarta o masca de dependent.
Daca unei femei dependente i se intampla sa nu vrea sa faca
dragoste, nu va spune acest lucru partenerului ei, se va preface ca are chef, deoarece
nu vrea sa piarda o ocazie in care se simnte dorita.
Sunt si femei care au acceptat un menage a trios stiind ca sotul
lor facea dragoste cu cealalta femeie,
in camera vecina.
Pe de
alta parte, barbatul dependent se va
preface ca nu stie ca sotia lui are un amant.
Aceste persoane aleg sa indure astfel de situatii decat sa
fie
abandonate.Cu siguranta ca
nu sunt alegerile lor preferate, dar
sunt gata sa faca orice pentru a nu isi
pierde parteneri.
Este de la sine inteles
ca rana de abandon ne afecteaza modul de a comunica.
Temerile dependentului, cele care il
impiedica sa comunice clar
si sa-si exprime cererile sunt urmatoarele:
· teama de a plange
·
sau de a fi considerat drept un
copil mic
·
teama ca celalalt sa nu pIece
· ca celalalt sa nu fie de acord si sa ignore ceea ce i s-a spus sau ce a cerut
· teama de a i se spune nu
· de a fi refuzat
· de a nu fi sustinut asa cum se astepta
· de a nu raspunde asteptarilor celorlalti.
Daca
va recunoasteti in toate acestea este un motiv bun sa realizati ca nu sunteti
voi insiva si ca rana de abandon este cea care preia controlul.
