RANA DE RESPINGERE

 RANA DE RESPINGERE - extras din cartea

 "Cele 5 Rani Care Ne Impiedica Sa Fim Noi Insine "  de Lise Bourbeau 

Formarea ranilor si a mastilor :

Cand un copil se naste, el stie, in adancul lui, ca motivul pentru care se incarneaza este acela de a fi el insusi, trecand printr-o serie de experiente.

De astfel, sufletul lui a ales de dinainte familia si mediul in care se va naste, cu un scop foarte precis.

Toti avem aceeasi misiune, venind pe lume: aceea de a trai o serie de experiente pana cand ajungem sa le acceptam si sa ne iubim pe noi insine trecand prin ele.

Atata timp cat o experienta este traita in non-acceptare adica fiind judecata, in culpabilitate,   teama , regret sau orice alta forma de non-acceptare, oamenii isi atrag fara incetat circumstantele si persoanele care ii fac sa retraiasca aceeasi experienta.

Unii dintre ei, nu numai ca experimenteaza acelasi tip de eveniment de mai multe ori pe parcursul unei vieti, dar mai mult, trebuie sa se reincarneze o data sau de mai multe ori pentru a ajunge sa se  accepte in totalitate.

A accepta o experienta nu inseamna ca acea experienta este preferata noastra sau ca suntem de acord cu ea. Este vorba mai degraba de a ne acorda noua insine dreptul de a experimenta si de a invata prin intermediul a ceea ce traim.

Trebuie sa invatam mai ales ce anume este benefic pentru noi si ce anume nu este bun. Iar singurul mod de a afla acest Iucru este sa devenim constienti de consecintele acelei experiente. 

Tot ceea ce hotaram sau nu, ceea ce facem sau nu, ceea ce spunem sau nu si la fel, ceea ce gandim sau simtim va avea anumite consecinte.

Omul isi doreste sa traiasca intr-un mod din ce in ce mai inteligent.  

Atunci cand isi da seama ca o experienta provoaca niste consecinte daunatoare, in loc sa-si reproseze ceva sau sa fie ranchiunos pe cineva, trebuie sa accepte pur si simplu faptul ca a ales acea experienta (chiar inconstient), pentru a descoperi ca nu a fost o miscare inteligenta pentru el.

Astlel putem sa traim o experienta in acceptare.

Din contra, va reamintesc  ca, chiar daca va spune : "Nu mai vreau sa traiesc asa", o luati de la capat. Trebuie sa iti acorzi dreptul de a repeta de mai multe ori aceeasi greseala sau experienta neplacuta, inainte de a ajunge sa ai vointa si curajul necesar pentru a te schimba. 

Oare de ce nu intelegem de la inceput? Din cauza ego-ului nostru, alimentat de convingerile noastre.

Toti avem numeroase convingeri care ne impiedica sa fim ceea ce vrem sa fim. 

Cu cat aceste maniere de a gandi sau convingeri ne fac rau, cu atat incercam mai mult sa le diminuam. 

Ajungem chiar sa credem ca nu ne apartin noua.Iar a reusi sa le echilibram inseamna a ne incarna de mai multe ori. Doar atunci cand corpul nostru mental, emotional si fizic va asculta de DUMNEZEUL interior, spiritul nostru va fi pe deplin fericit.

Tot ceea ce traim in non-acceptare se acumuleaza la nivelul sufletului. 

Acesta, nemuritor fiind, revine mereu, sub diverse forme umane, cu tot bagajul adunat in memoria sa de suflet.

Atunci cand fac aluzie la ceva "neincheiat, nerezolvat", fac referire la o experienta traita in non-acceptarea sinelui.

Exista o Diferenta intre a accepta o experienta si a se accepta pe sine

insusi.

De exemplu, o tanara care a fost respinsa de catre tatal ei, deoarece acesta dorea sa aiba un baiat. In acest caz, a accepta experienta insemna a-i da tatalui ei dreptul de a-si fi dorit un baiat si de a o respinge pe fiica lui.

Acceptarea de sine, consta , in cazul acestei tinere, in a-si acorda dreptul de a avea resentimente fata de tatal ei si apoi de a se ierta pentru faptul de a-i fi purtat pica.

Nu trebuie sa existe nici o judecata asupra tatalui ei sau asupra ei insasi, ci doar compasiune si intelegere pentru acea parte care sufera in fiecare dintre ei.

Ea va sti ca acea experienta s-a incheiat in totalitate, atunci cand , la randul ei, va respinge pe cineva, fara sa se acuze, cu multa compasiune si intelegere, fata de ea insasi.

Mai exista si o alta modalitate de a sti daca acea experienra a fost rezolvata si traita intr-adevar in acceptare: persoana pe care o va respinge nu o va detesta, ci si ea, la randul ei, va fi plina de compasiune, stiind ca tuturor oamenilor li se

poate intampla sa respinga o alta persoana, in anumite momente ale vietii lor.

Prima rana emotionala:

Rana de respingere -  Masca  :  fugarul .

 Haideti sa vedem impreuna ce insemna cuvantul "respingere" sau "a respinge". Dictionarul da mai multe definitii: a expulza, a indeparta refuzand ceva, a impinge, intoleranta, a nu admite ceva, a evacua.

Mai multor persoane le este greu sa faca diferenta intre

 respingere si abandon.
A abandona pe cineva inseamna a te indeparta de el pentru altceva, sau pentru altcineva,
in timp ce
A respinge pe cineva, inseamna a-l inlatura, a nu vrea sa-l ai langa tine sau in viata ta. Cel care respinge foloseste  expresia "nu vreau", in timp ce, cel care abandoneaza spune  mai degraba "Nu pot".

Respingerea este o rana foarte profunda, deoarece cel  care sufera din cauza ei se simte respins in fiinta lui si mai ales in dreptul sau de a exista.

 Dintre cele cinci rani, este prima care se manifesta: apare foarte devreme in viata unei persoane. Sufletul care se intoarce pe pamant pentru a vindeca acea rana, traieste in respingere inca de la nastere, iar uneori chiar inainte de a se naste.

Sa luam exemplul copilului nedorit cel care ajunge, cum se spune, prin "accident". Daca sufletul acelui bebelus nu a rezolvat sentimentul de respingere, adica, daca nu a reusit sa fie bine, sa ramana el insusi, in ciuda respingerii, bebelusul va trai sigur o rana de respingere.

Un exemplu elocvent este cel al noului nascut care nu este de sexul dorit de parinti. Exista, bineinteles si alte motive pentru care un parinte respinge un copil, dar ceea ce este important aici consta in constientizarea faptului ca doar sufletele ce au nevoie sa traiasca aceasta experienta vor fi atrase spre parinti care isi resping copilul.

Se intampla adesea ca parintele sa nu aiba intentia de a-si respinge copilul, dar acesta se simte respins, in orice circumstanta: in urma unui repros sau din cauza nerabdarii sau a furiei unuia dintre parinti.

Atata timp cat nu este vindecata, o rana se poate reactiva foarte usor. Persoana care se simte respinsa nu este obiectiva. Ea interpreteaza incidentele prin filtrul ranii sale si se simte respinsa chiar si atunci cand nu este.
Din momentul in care bebelusul incepe sa se simta respins, incepe sa-si creeze o masca de FUGAR. 

Datorita numeroaselor regresii in stare fetala, la care am asistat, am observat ca  persoana care avea o rana de respingere, se vedea ca fiind foarte mica in pantecele mamei, unde ocupa foarte putin loc si era adesea intuneric. Acest lucru mi-a confirmat ideea ca aceasta masca a fugarului, poate sa inceapa  sa  fie conturata  inca inainte de a ne naste.

Folosim termenul de fugar, pentru a desemna persoana care sufera de o rana de respingere. 

Aceasta masca a fugarului este noua personalitate, caracterul dezvoltat pentru a evita suferinta provocata de rana de respingere.

Aceasta  masca se poate recunoaste in infatisarea fizica  printr-un corp fugar , adica  un corp sau o parte a corpului care pare ca vrea sa dispara.
 Corpul este ingust si contractat, ceea ce il face sa poata sa dispara mai usor ,  sau sa nu fie prea prezent sau prea vizibil intr-un grup.
Este un corp care nu vrea sa ocupe prea mult spatiu , imaginea fugarului care va incerca toata  viata sa nu foloseasca prea mult spatiu.
Atunci cand avem impresia ca  aproape nu exista  carne pe oase, ca pielea pare lipita de oase , putem sa spunem ca acea rana de respingere este inca foarte mare.

Fugarul este o persoana care se indoieste de dreptul ei la existenta si care lasa  impresia ca nu s-a incarnat in totalitate. Acest lucru explica aparenta unui corp adesea fragmentat, incomplet din care parca  ar lipsi o bucata  sau senzatia ca partile corpului nu se potrivesc. De exemplu, partea dreapta  a corpului sau a fetei poate fi foarte diferita de partea stanga.

 Sunt lucruri care se vad foarte usor, cu ochiul liber. Deci nu va fi necesar sa masuram pentru a vedea ca  cele doua parti  nu sunt la fel. Amintiti-va ca  se intampla foarte rar sa intalnim pe cineva care sa aiba cele doua parti identice.

Un corp fragmentat, incomplet, inseamna o parte a corpului in care ai impresia ca lipseste o bucata, de exemplu fesele, sanii, barbia, gleznele mult mai subtiri decat pulpele, sau o adancitura  in zona spatelui, a pieptului, a pantecelui. 

De asemenea, ideea de corp fragmentat se poate manifesta si prin nonconcordanta dintre partea superioara si partea inferioara a corpului.

Se poate spune ca un corp este contractat atunci cand avem impresia ca acea persoana se pliaza in ea insasi.
Umerii ii sunt aplecati inainte iar bratele sunt adesea lipite de corp. Exista de asemenea impresia ca a fost un blocaj in cresterea corpului sau a unora dintre partile lui. Ca si cum una dintre parti nu a ar avea aceeasi varsta ca restul corpului, sau daca trupul este complet contractat, avem impresia ca vedem un adult intr-un corp de copil.

Cand vezi pe cineva cu un corp diform care iti stameste mila, poti sa deduci de asemenea ca acea persoana sufera de o rana de respingere. De altfel, sufletul a ales deja acest gen de corp, inainte de a se naste, cu scopul de a ajunge apoi intr-o situatie potrivita pentru a depasi acea rana.

Fata si ochii Fugarului sunt mici. Ochii par goi, deoarece cel care sufera de aceasta rana are tendinta de a fugi in lumea lui sau de a fi pe luna (in astral).
Privirea lui este adesea plina de teama. Privind chipul unui Fugar, se poate intampla sa avem impresia ca vedem o masca, mai ales in jurul ochilor foarte incercanati. Chiar si el poate avea impresia ca vede totul printr-o masca.
 Unele persoane mi-au spus ca acea impresie poate sa dureze o zi intreaga, in timp ce pentru altele poate dura doar cateva minute. Este o modalitate de a nu fi prezent cu adevarat la ceea ce se intampla, pentru a evita suferinta, indiferent pe ce durata de timp.

Atunci cand cineva are toate caracteristicile precizate mai sus , rana sa de respingere este mult mai importanta decat daca nu ar avea, de exemplu, decat ochii fugarului.
 Atunci cand corpul cuiva indica aproximativ 50% din caracteristicile fizice  proprii  fugarului , putem crede ca acea persoana isi poarta masca pentru a se proteja de rana de respingere in 50% din timp.
 Acesta ar fi cazul, de exemplu, al unei persoane cu un corp destul de gros si cu glezne foarte mici. 

0 singura parte a corpului ce corespunde caracteristicilor fugarului arata ca rana de respingere este mai putin importanta.

A purta o masca inseamna a nu mai fi tu insuti! 

Adoptam o atitudine diferita, inca de mici, crezand ca aceasta ne va proteja. Prima reactie a unei persoane care se simte respinsa este aceea de a fugi.
 Copilul pe cale sa-si creeze o masca de fugar, atunci cand se simte respins, este genul de copil care va trai adesea in lumea lui imaginara.

Lucru care explica de ce acest gen de copil este de obicei cuminte si linistit, nu creeaza probleme si nu face mult zgomot.

El se amuza singur, in lumea lui imaginara si construieste castele de nisip. Poate chiar sa creada ca parintii lui au gresit bebelusul la maternitate sau ca nu ei sunt parintii lui adevarati. Este genul de copil care inventeaza diferite motive pentru a fugi de acasa, unul dintre acestea fiind dorinta lui mare de a merge la scoala. In schimb, odata ajuns la scoala, mai ales cand se simte respins sau se respinge el insusi, se regaseste "pe luna", plecat in lumea lui.

 0 doamna mi-a povestit chiar ca se simtea ca o turista la scoala.

Acest gen de copil vrea ca ceilalti sa-si dea seama de existenta lui, chiar daca nu crede prea mult in dreptul lui de a exista.

De exemplu, ma gandesc la o fetita care se ascunsese in spatele mobilei in momentul in care parintii ei aveau invitati acasa. Cand ei si-au dat seama ca fetita nu mai era acolo, au inceput toti sa ocaute, iar ea nu a iesit din ascunzatoare stiind ca toti erau din ce in ce mai ingrijorati. Ea spunea: "Vreau ca ei sa ma gaseasca. Vreau ca ei sa-si dea seama ca exist". Se vede din acest exemplu ca fetita credea atat de putin in dreptul ei de a exista incat trebuia sa creeze situatii in care sa-si poata demonstra acest drept.

Cum adesea este vorba despre un copil al carui corp ramane mai mic decat cel normal, de multe ori seamana cu o papusa, cu o fiinta foarte fragila.
De aceea reactia mamei unui astfel de copil este adesea aceea de a-l supraproteja.
Copilului i se spune des ca este prea mic sa faca cutare sau cutare lucru. Copilul ajunge sa creada acest lucru, in asa fel incat corpul lui ramane mic. Pentru el, a fi iubit devine deci "a fi sufocat". Mai tarziu, reactia lui va fi de a respinge sau de a fugi cand il va iubi cineva, pentru ca ii va fi din nou teama de a nu fi sufocat.

 Un copil supraprotejat se simte respins deoarece nu este acceptat pentru ceea ce este el.
Pentru a incerca sa compenseze faptul ca este mic, ceilalti vor sa faca si sa gandeasca totul in locul lui si, in loc sa se simta iubit in conditiile date, copilul se va simtit respins in propriile sale calitati.

Fugarul prefera sa nu se ataseze de lucrurile materiale, caci acestea l-ar putea impiedica sa fuga atunci cand doreste.

E ca si cum ar privi de undeva de sus tot ceea ce este material. Se intreaba ce anume cauta pe acesta lume si ii este greu sa creada ca va putea fi fericit aici. In schimb il atrage tot ce tine de spirit, precum si domeniile intelectuale.
Nu foloseste des lucrurile materiale pentru placere, deoarece le considera superficiale.

0 tanara imi spunea ca nu ii face nici o placere sa faca cumparaturi. 0 facea dar pentru a se simti vie.

Fugarul recunoaste ca banii sunt necesari, dar ca nu il fac fericit.

Detasarea aceasta de lumea materiala ii produce dificultati in viata sexuala. Poate ajunge sa creada ca sexualitatea interfereaza cu spiritualitata.

 Mai multe femei de tipul fugarului mi-au spus ca ele credeau ca sexul nu era ceva spiritual, mai ales dupa ce au devenit mame. Cand erau insarcinate, se intampla ca sotul lor sa refuze sa faca dragoste pe parcursul intregii perioade de sarcina.

Persoanele de genul fugarului au dificultati in a accepta ca pot avea nevoi legate de sexualitate, la fel ca orice fiinta umana normala.
Isi atrag situatii in care sunt respinse in plan sexual, de catre un partener, sau se priveaza singure de sexualitate.



Rana de respingere este traita in raport cu parintele de acelasi sex!



Daca te recunosti in descrierea unei persoane care se simte respinsa, acest lucru inseamna ca ai trait acea respingere cu parintele de acelasi sex.
Acest parinte este cel care a contribuit la activarea ranii deja existente. Este deci firesc si uman sa nu-l acceptam si sa avem resentimente impotriva lui, mergand pana la a-l uri.

Parintele de acelasi sex are rolul de a ne invata sa iubim, sa ne iubim si sa daruim iubire. Parintele de sex opus ne invata sa ne lasam iubiti si sa primim iubirea.

Neacceptand-ul pe acest parinte, este normal ca ne-am hotarat sa nu-l consideram drept model. Daca constati ca ai aceasta rana, aceasta non-acceptare poate explica dificultatile pe care le ai in a te accepta si a te iubi, fiind de acelasi sex cu parintele respectiv.

Fugarul se crede nul, fara valoare. Din acest motiv va incerca prin arice mijloace sa fie perfect pentru a se valoriza in ochii lui si in ochii celorlalti.
Cuvantul "nul" este foarte des prezent in vocabularul sau atunci cand vorbeste despre el insusi sau despre ceilalti. De exemplu, o sa-l auzim spunand:
• ,,$eful meu imi spunea ca nu sunt bun de nimic, deci am
plecat de acolo"
• "Mama nu stie sa faca nimic din tot ceea ce tine de
treburile casnice."
• "Tata a fost intotdeauna nemernic cu mama mea, asa cum se poarta sora mea cu mine. Nu a condamn pentru faptul ca a plecat. "
 In Quebec se foloseste cuvantul "NIMIC" in acelasi sens ca si cuvantul "NUL". De exemplu:
• "$tiu ca nu valarez nimic si ca ceilalti sunt mai  interesanti decat mine."
• "Nu conteaza ce fac eu, asta nu duce la nimic, intotdeauna  o iau de la capat".
• "Fa ce vrei, nu inseamna nimic pentru mine."

 In timpul unui atelier, un barbat imi spunea ca se simtea nul si bun de nimic in fata tatalui sau. Spunea: "Cand imi vorbeste ma simt strivit si sufocat si nu ma gandesc decat sa fug, caci in fata lui imi pierd controlul. Simpla lui prezenta ma sperie:"

 0 doamna mi-a povestit ca, la varsta de l6 ani, luase hotararea ca mama ei sa nu mai reprezinte "nimic" pentru ea, in momentul in care mama ei i-a spus ca poate sa dispara pentru totdeauna, poate chiar sa moara, acest lucru i-ar conveni. Din acel moment a intrerupt complet orice relatie cu mama ei.

Este interesant de remarcat faptul ca cel care incurajeaza plecarea unui copil ce se simte respins, este de obicei, parintele de acelasi sex. 0 situatie despre care mi s-a vorbit des este cea in care copilul  care vrea sa plece de acasa i se spune de catre parinte : "Pleaca, e o idee foarte buna. Noi vom fi liberi."
 Atunci copilul se simte si mai respins si va fi tot mai resentimentar fata de parinte.
Acest gen de situatii se intampla cu un parinte care are si el, la randul lui o rana de respingere. El incurajeaza fuga deoarece este vorba despre un mijloc familiar, chiar daca nu este constient de asta.

Un alt cuvant care face parte din vocabularul fugarului  este cuvantul inexistent.
De exemplu  la intrebarea "cum este viata ta sexuala?" sau "cum sunt relatiile cu o anume persoana", un fugar va raspunde : “ inexistente”,  in timp ce majoritatea oamenilor ar spune pur si simplu ca nu este bine.

De asemenea, foloseste cuvantul a disparea.
 Va spune, de exemplu: "Tata o facea pe mama tarfa...si eu voiam sa dispar in momentele acelea" sau "imi doream ca parintii mei sa dispara".

Fugarul cauta singuratatea, deoarece, daca ar primi mai multa atentie, i-ar fi frica ca nu ar sti ce sa faca cu ea!

 E ca si cum existenta ar fi prea multa  pentru el. In familie, sau in orice alt grup, se sterge.

Crede ca trebuie sa treaca printr-o multime de situatii neplacute, ca si cum nu ar avea dreptul sa riposteze. Oricum, nu vede ce altceva ar putea face.

 Sa luam exemplul unei fetite care ii cere mamei ei sa o ajute la teme si careia i se raspunde: "du-te la tatal tau. nu vezi·ca eu sunt prea ocupata, iar el nu are nimic de facut?".

Simtindu-se respinsa, prima reactie a fetitei este sa-si spuna: "Asta e, nu sunt destul de draguta, de aceea nu vrea mama sa ma ajute”  si va gasi un loc in care sa stea singura.

Fugarul are in general foarte putini prieteni la scoala,iar mai tarziu la servici. Este considerat solitar si  lasat singur.
Cu cat se izoleaza mai mult, cu atat va parea mai invizibil. Intra intr-un cer vicios :  isi pune masca de fugar atunci cand se simte respins, pentru a nu suferi, devine atat de sters incat ceilalti nu-l mai vad. Devine din ce in ce mai singur si astfel isi gaseste un motiv pentru a se simti respins.

Situatia pe care vreau sa v-o povestesc s-a intamplat de mai multe ori la sfarsitul atelierelor mele, cand fiecare imi impartasa cum anume l-au ajutat cursurile. Am fost foarte surprinsa in momentul in care am constatat prezenta in sala a unei persoane pe care nu o remarcasem in timpul celor doua zile de stagiu. M-am intebat: "dar unde a fost oare in zilele astea?". Imediat dupa aceea mi-am dat seama ca avea infatisarea unui fugar si ca s-a descurcat in asa fel incat sa nu vorbeasca, sa nu puna intrebari pe durata atelierului si ca s-a asezat in spatele celorlalti astfel inca sa nu fie prea mult vazuta. Cand le atrag atentia acestor persoane ca au fost aproape invizibile, ele imi raspund aproape invariabil :  "Nu aveam nimic interesant de spus. De aceea nu am vorbit."

De fapt,  fugarul vorbeste putin in general. Daca incepe
sa vorbeasca mai mult o face pentru a se pune in valoare, iar cuvintele lui pot parea orgolioase in ochii celorlalti.

Fugarul dezvolta adesea afectiuni ale pielii, pentru a nu fi atins.
Pielea fiind un organ de contact, aspectul ei poate atrage sau respinge a alta persoana. 0 afectiune a pieIii poate fi un mijloc inconstient de a nu fi atins, mai ales in locul care este afectat.
De mai multe ori mi s-a spus de catre astfel de persoane: "Am impresia ca atunci cand sunt atins, sunt scos din carapacea mea". Rana de respingere il face pe cel care o poarta sa creada ca, daca traieste in lumea lui, nu va mai suferi, deoarece nu se va respinge pe sine si nu va mai fi respins de ceilalti.

De aceea i se intampla des, cand este intr-un grup, sa nu vrea sa participe si sa se faca invizibil. Se retrage in carapacea lui.

In acest fel, fugarul poate pleca usor in astral. Din nefericire este adesea inconstient de acest lucru. Poate chiar sa creada ca este un fenomen normal si ca si ceilalti sunt "pe luna" la fel ca el.

 Adesea are ideile imprastiate. De multe ori il auzim spunand: "Am nevoie sa ma adun".
Are impresia ca este sfaramat in bucatele. Iar aceasta senzatie este prezenta mai ales la cei al caror corp are o infatisare disperata.
Am auzit astfel de fugari spunand:" Ma simt taiat in bucati de ceilalti. E ca si cum nu as fi acolo."

Exista chiar persoane care mi-au spus ca au impresia clara de avea o separare in dreptul taliei,  intre partea superioara si cea inferioara, ca si cum talia ar fi stransa de un fir invizibil.
Am cunoscut a doamna care simtea un astfel de fir invizibil in zona de sub sani. Dupa ce a practicat tehnica de abandon pe care o predau intr-unul din atelierele mele, a simtit cum partea superioara si cea inferioara a corpului se reunesc si a fost foarte surprinsa de noua senzatie.
Acest lucru a facut-o sa constientizeze faptul ca nu se mai gasea cu adevarat in corpul ei inca din timpul copilariei. Nu cunoscuse ce inseamna a fi "cu picioarele pe pamant".

Am remarcat in timpul atelierelor mele, mai ales in cazul femeilor fugare, ca acestea au tendinta de a se a se aseza picior peste picior. Preferinta lor este de a sta pe jos.
Nemai avand picioarele pe pamant, pot sa evadeze mai usor. 

Faptul ca au platit pentru a participa la curs, indica ca o parte din ele vrea sa fie acolo, chiar daca le este greu sa se integreze. Le spun ca pot sa aleaga sa plece in astral, sa piarda ceea ce se intampla sau pot sa ramana conectate la locul unde se afla si sa fie prezente la ceea ce se intampla.

Cum am spus mai inainte, fugarul nu s-a simtit acceptat si primit de catre parintele de acelasi sex.


Acest lucru nu inseamna neaparat ca acel parinte l-a respins. EI insusi este cel care s-a simtit respins.
Acelasi suflet s-ar fi putut intoarce cu o rana de umilire si s-ar fi simtit umilit cu aceiasi parinti si cu aceeasi atitudine. Din contra, este de la sine inteles ca fugarul isi atrage mai multe experiente de respingere decat oricare alta persoana, ca un frate sau o sora care nu au acea rana.

Persoana care sufera de respingere cauta mereu iubirea parintelui de acelasi sex cu ea, fie  in relatia cu acel parinte, fie transferandu-si cautarea la alte persoane de acelasi sex.

Crede ca nu va fi o persoana completa atata timp cat nu va obtine iubirea acelui parinte. Este foarte sensibila la cea mai mica mustrare primita de la acel parinte si se simte foarte usor respinsa. Va ajunge la ranchiuna, chiar la ura atat este de puternica suferinta. 


Amintiti-va faptul ca este nevoie de foarte multa iubire pentru a uri .


E  vorba despre o mare iubire dezamagita care se tranforma in ura.
Rana de respingere este atat de profunda incat, fugarul este, dintre cele cinci caractere, cel mai predispus la ura.
 El poate sa treaca cu usurinta de la o faza de mare iubire, la o mare ura. Lucru care indica marea lui suferinta interioara.

In cazul parintelui de acelasi sex cu el, fugarului ii este teama mai degraba sa nu-l respinga el insusi. In consecinta, este foarte retinut in ceea ce face si ce spune in fata acestuia. Nu poate fi el insusi din cauza ranii pe care o are.

Are o serie de tactici pentru a nu-l respinge pe acel parinte deoarece nu vrea sa fie acuzat de a fi respins pe altcineva.

In cazul parintilor de acelasi sex, in realitate fugarul ar vrea ca ei sa fie cei care fac  in asa fel incat el sa nu se simta respins.

De fapt, nu vrea sa vada, o data in plus, ca rana sa nevindecata ii provoaca sentimentul de respingere si ca acest lucru nu are legatura cu acel parinte.
Daca traieste o experinta de respingere cu parintele sau o alta persoana de sex opus, se acuza pe sine pentru acea situatie si se autorespinge spunand ca din cauza lui a fost respins de catre celalalt.


Daca iti recunosti rana de respingere, este important sa accepti faptul ca, chiar daca parintele tau te respinge cu adevarat, acest lucru se intampla datorita faptului ca rana ta nu a fost vindecata, iar tu atragi astfel acel gen de parinte sau de situatie.

Daca vei continua sa crezi ca tot ceea ti se intampla este din vina celorlalti, rana nu va putea fi vindecata. Drept consecinta a reactiei fata de parintii tai, te simti respins de persoanele de acelasi sex si iti este teama sa nu respingi persoanele de sex opus. Dat fiind ca iti este frica sa nu le respingi, sa nu te surprinda daca chiar o vei face.


Va reamintesc faptul ca, cu cat alimentam mai mult o teama, cu atat aceasta se va concretiza mai repede.

Cu cat este mai puternica rana de respingere la o persoana, cu atat acea persoanca isi va atrage mai multe situatii in care va fi respinsa de catre altcineva.

Fugarul, cu cat se respinge mai mult pe sine, cu atat ii va fi mai frica sa nu fie respins de ceilalti.

Se devalorizeaza tot timpul. Adesea se compara cu altii mai buni decat el, lucru care il face sa creada ca el este mai putin decat ceilalti. Nu poate vedea faptul ca este mai bun decat altii in anumite domenii. Ii este greu chiar si sa creada ca cineva il poate alege ca prieten, ca partener sau ca oamenii pot sa-l iubeasca cu adevarat.

0 mama imi povestea ca atunci cand copiii ii spuneau ca o iubesc, ea nu intelegea de ce.

Fugarul traieste astfel in ambivalenta. Atunci cand este ales, nu crede acest lucru si se respinge pe el insulsi, sfarsind uneori prin a sabota o situatie.
Cand nu este selectionat in ceva, se simte respins de ceilalti.

Cineva, provenit dintr-o familie cu numerosi copii, imi povestea ca tatal lui nu-l alegea niciodata pentru nimic. Astfel, ajungea imediat la concluzia ca ceilalti erau mai buni decat el. Deci nu era surprinzator faptul ca ei erau alesi inaintea lui. Intra astfel intr-un cerc vicios.

Un lucru des intalnit  la un fugar este faptul ca spune sau crede ca ceea ce face el este lipsit de valoare. Cand i se acorda prea multa atentie, isi pierde mijloacele, ii este teama sa ocupe prea mult spatiu. Daca foloseste prea mult spatiu crede ca deranjeaza.

lar a deranja, inseamna pentru el ca va fi respins de persoana sau de persoanele pe care Ie incomodeaza sau pe care crede ca le deranjeaza.
Chiar si in pantecele mamei, inainte de a se naste, fugarul ocupa putin spatiu. EI va continua sa fie o persoana stersa atata timp cat rana sa nu va fi vindecata.

Atunci cand vorbeste iar cineva il intrerupe, reactia lui imediata este de a crede ca el nu este important si, de obicei, nu mai spune nimic.
Cineva care nu are o rana de respingere  va spune mai degraba ca ceea ce spune este nesemnificativ, nu el insusi.
 Fugarul isi exprima cu greu opiniile atunci cand nu este intrebat, deoarece crede ca ceilalti se vor simti confruntati si il vor respinge.

Daca vrea sa ceara ceva cuiva, iar acea persoana este ocupata, va renunta si nu va mai spune nimic, stie ce vrea, dar nu indrazneste sa ceara, considerand ca nu este suficient de important pentru a-l deranja pe celalalt.

Mai multe femei mi-au marturisit ca, incepand din adolescenta, nu s-au mai confesat mamei lor, din teama ca nu vor fi intelese. Ele creadeau ca, a fi inteles, inseamna a fi iubit. A iubi insemna a-l accepta pe celalalt chiar daca nu intelegem. Din cauza acestei convingeri, acele femei devin evazive atunci cand vorbesc. Incearca astfel sa evite subiectul si le este teama sa vorbeasca despre altceva. In consecinta, acesta e comportamentul pe care il au cu celelalte femei. Sa nu uitam ca, daca un barbat este fugar, va trai acelasi lucru cu tatal lui si cu ceilalti barbati.

O alta caracteristica a fugarului este aceea de a cauta perfectiunea in tot ceea ce face, deoarece crede ca, daca face o greseala va fi judecat. Pentru el, a fi judecat este echivalent cu a fi respins. lar cum nu crede in perfectiunea sa, compenseaza acest lucru incercand sa atinga perfectiunea in ceea ce face. Din nefericire, confunda a fi cu a face. Iar cautarea perfectiunii poate deveni o obsesie.
Isi doreste atat de mult sa faca totul perfect, incat orice sarcina de indeplinit ii ocupa mai mult timp decat este necesar. Astfel isi va atrage alte situatii de respingere din partea celorlalti.

Cea mai mare teama a fugarului este panica. lmediat ce crede ca e pe cale sa intre in panica intr-o situatie anume, prima lui reactie va fi cea de a se salva, de a se ascunde sau de a fugi.
Prefera sa dispara deoarece stie ca, fiind in panica, poate ramane  nemiscat pe loc.

Crede ca, fugind, va putea evita o nefericire. Este atat de convins ca nu va putea controla acea situatie, incat deja se gandeste la o posibila panica viitoare, chiar daca in realitate nu este cazul.

Dorinta de a disparea este un lucru innascut in cazul fugarului, iar in timpul regresilor in stare fetala, am auzit adeseori astfel de persoane spunand ca incercau sa se ascunda chiar si in pantecele mamei. Deci se poate vedea ca aceasta dorinta se naste foarte devreme .

Cum in viata se intampla sa atragem genul de situatii sau de persoane de care ne este frica, fugarul atrage adesea situatii sau persoane care ii produc panica. Frica lui va face situatia si mai dramatica. Intotdeauna gaseste motive intemeiate pentru a-si justifica plecarile, fuga.

Fugarul intra in panica si ramane nemiscat pe loc  mai ales in fata parintelui sau altor persoane de acelasi sex (mai ales cele care ii reamintesc de acel parinte).
In fata parintelui sau persoanelor de sex opus, nu simte aceeasi teama. Poate sa le faca fata  mult mai usor.

 Am observat de asemenea ca fugarul foloseste frecvent cuvantul panica in exprimare.

Va spune, de exemplu: "simt o mare panica la ideea de a renunta la fumat".
0 persoana care nu are rana de respingere ar fi spus pur si simplu ca ii este greu sa se lase de fumat.

Ego-ul nostru face tot posibilul pentru ca noi sa nu ne vedem ranile. De ce ? Pentru ca, la nivel inconstient  i-am atribuit aceasta misiune. Ne este atat de teama sa retraim durerea asociata fiecarei rani  incat ezitam prin toate mijloacele pe care le avem sa recunoastem ca, daca traim o situatie de respingere, acest lucru se intampla pentru ca ne respingem noi-insine.

 Cei care ne resping apar in viata noastra pentru a ne arata cat de mult ne respingem pe noi insine.

Teama de a intra in panica duce de asemenea, in cazul fugarului, la pierderea memoriei, in mai multe situatii.

Poate sa creada ca are o dificultate legata de memorie, cand de fapt, este vorba despre o problema legata de frica.

Am observat frecvent, in timpul stagiului “Cum sa devii animator-conferentiar”  ca , atunci cand un participant de tipul fugarului trebuie sa iasa in fata pentru a face o expunere sau o mini-conferinta in fata celorlalti, chiar daca este bine pregatit si-si cunoaste bine subiectul, in ultimul minut, frica lui devine atat de mare incat are un lapsus de memorie.

Cateodata poate chiar sa-si paraseasca corpul, in fata  tuturor, ramanand blocat pe loc, ca cineva plecat pe luna.


Din fericire, problema aceasta se poate corecta de la sine, pe masura ce fugarul isi va vindeca rana de respingere.

Dupa cum reiese din ceea ce am mentionat in acest capitol, este clar ca rana de respingere ne afecteaza maniera de a comunica.
Temerile fugarului, care il impiedica sa comunice clar si sa-si exprime cererile sunt urmatoarele:

·      teama de a nu fi interesant

·      de a fi considerat nul sau fara valoare

·      de a fi neinteles

·      teama ca celalalt il asculta din obligatie sau din politete

Daca va recunoasteti aceste temeri, acesta este un mijloc eficient pentru a descoperi ca in acele situatii nu sunteti voi insiva si ca ranile sunt cele care preiau controlul actiunilor voastre.

Este interesant de observat ca ranile ne pot afecta, de asemenea, felul in care ne alimentam. Fiinta umana isi limenteaza corpul fizic la fel cum il hraneste pe cel emotional sau pe cel mental.

La nivelul alimentatiei, fugarul prefera portiile mici si deseori pofta de mancare dispare atunci cand traieste o teama sau emotii puternice. Dintre cele cinci tipuri mentionate, fugarul este cel mai predispus la anorexie.
Anorexicul se priveaza aproape in intregime de hrana, deoarece se crede prea gras, in timp ce in realitate este slab. Foloseste aceasta metoda pentru a incerca sa dispara. Cand i se intampla sa manance cu pofta si mult, incearca sa evadeze prin mancare. Totusi, este o modalitate de a fugi mai rar intalnita la un fugar.
Alege mai frecvent alcoolul sau drogurile pentru fuga.

Cand ii este foarte frica incearca sa consume multe dulciuri. Iar cum teama ne goleste de energie, credem ca, mancand dulciuri, vom dobandi mai multa energie. Din nefericire, acest aport de dulciuri nu ne furnizeaza decat o energie temporara, care trebuie reinnoita periodic.

In continuare, am notat cateva dintre bolile si indispozitiile care se pot manifesta la un fugar:

• Sufera adesea de DIAREE, deoarece respige hrana, inainte ca trupul sa fi avut timpul sa asimileze cum trebuie elementele nutritive, asa cum se respinge pe sine sau respinge foarte repede o situatie care ar putea fi buna pentru el.
• Altii sufera de ARITMIE, o neregularitate a ritmului cardiac. Cand inima lor incepe sa bata cu o viteza nebuna, au senzatia ca inima vrea sa iasa din piept, sa pIece. Este un alt mod de a fugi dintr-o situatie dificila pentru ei. 

• Am subliniat faptul ca rana de respingere provoaca atat de mult ura incat este normal, pentru un fugar sa-si urasca parintele de acelasi sex, cel pe care il acuza in copilarie pentru suferinta lui.
 In acelasi timp ii este foarte greu sa se ierte pentru resentimentele pe care Ie are fata de acel parinte, de unde preferinta lui de a nu vedea sau de a nu sti ca i-a purtat pica sau ca inca mai are ranchiuna impotriva acestuia.


Daca nu isi acorda dreptul de a-si uri parintele de acelasi sex, va putea face un CANCER, boala asociata cu ranchiuna sau ura produsa in urma unei dureri traite in singuratate.
Cand cineva reuseste sa-si marturiseasca ca are resentimente fata de unul dintre parinti, nu va mai avea cancer. Poate sa faca o forma de boala violenta, daca va intretine ideile de agresivitate impotriva acelui parinte, dar boala nu va fi cancer. Cancerul se manifesta mai ales la persoane care au suferit mult si care se acuza pe ele insele. Nu vor sa recunoasca faptul ca si-au urat unul dintre parinti, deoarece admitand aceasta ranchiuna, ar fi echivalent pentru ei sa marturiseasca ca sunt o persoana rea, lipsita de inima.
La fel, ar insemna sa admita faptul ca respinge pe acel parinte si nu invers, ca parintele il respinge pe el.

Fugarul nu si-a atribuit dreptul de a fi copil. S-a straduit sa se maturizeze repede deoarece credea ca astfel, va fi mai putin respins. De aceea corpul sau, sau o parte a acestuia, seamana cu corpul unui copil.

Cancerul indica faptul ca nu i-a dat dreptul copilului din el sa sufere. Nu accepta faptul ca este absolut uman sa-i porti pica parintelui pe care l-ai crezut a fi responsabil pentru suferinta ta.


Printre celelalte boli si indispozitii care il pot afecta pe un fugar, se gasesc de asemenea, PROBLEMELE RESPlRATORII, mai ales atunci cand intra in panica.

• Poate avea si ALERGII, un ecou al respingerii pe care o simte fata de anumite alimente sau substante.
• De asemenea, poate alege VARSATURILE, respingerea alimentelor pe care le-a absorbit, pentru a-si anula respingerea fata de o situatie sau persoana. Am auzit tineri care spuneau: "As vrea sa-mi vomez mama (sau tata)".
 Fugarul isi poate exprima intentia de a "voma", de “a da afara”, o persoana sau o situatie spunand: "Ma scarbesti!" sau "lucrul acesta ma scarbeste!"
Este felul lor de a-si exprima intentia de a respinge pe cineva sau ceva.

• Pentru un fugar, a lesina sau a avea AMETELI reprezinta alte mijloace de a fugi de o situatie sau de o persoana.
• In cazuri foarte grave,fugarul foloseste COMA pentru a fugi.
• Persoana de tipul fugarului sufera de AGORAFOBIE, foloseste acest tip de comportament pentru a fugi de anumite persoane sau situatii care ar putea sa-i starneasca panica.
• Atunci cand fugarul consuma prea mult zahar, poate sa fie afectat de boli ale pancreasului, precum HIPOGLICEMIE sau DIABET.

• Daca acumuleaza multa ura pentru un parinte, in urma durerii provocate de respingerea pe care a trait-o si pe care o mai traieste inca si crede ca a ajuns la limita emotionala si mentala, poate deveni DEPRESIV sau MANIACO-DEPRESIV.

Daca se gandeste la sinucidere, fie nu va vorbi nimanui despre asta, se va hotari sa o faca si va face tot posibilul sa nu rateze. Cei care vorbesc des despre sinucidere si care rateaza atunci cand trec la act, sunt mai degraba cei care sufera de abandon.
Fugarul, avand dificultati, atunci cand este tanar, de a se recunoaste ca fiind o fiinta intrega, este tentat sa incerce sa devina ca altcineva: se pierde in personalitatea cuiva pe care admira, de exemplu, cazul unei fetite care vrea sa devina Marilyn Monroe.

 Poate sa continue mai apoi, trecand de la un model la altul. Pericolul, in cazul unui astfel de comportamente excesive, este ca se pot transforma mai tarziu in PSIHOZE.

Indispozitiile si bolile mentionate mai sus se pot manifesta de asemenea in cazul persoanelor care sufera de altfel de rana, dar se pare ca sunt mult mai frecvente in cazul celor care sufera de rana de respingere.

Daca ati recunoscut rana de respingere in voi, este foarte posibil ca parintele de acelasi sex sa se fi simtit si el asa la  randul lui respins de parintele lui  de acelasi sex. In plus exista sanse mari sa se simta respins si de catre voi chiar daca acest lucru se intampla inconstient la fiecare dintre voi  .Aceasta observatie s-a dovedit a fi corecta dupa verificarea ei in cazul a mii de persoane de tipul fugarului.

Amintiti-va ca principala cauza a prezentei unei rani provine din incapacitatea de a ne ierta ceea ce ne facem noua insine sau ceea ce am facut altora. Este greu sa ne iertam pe noi insine, deoarece, de obicei, nu realizam faptul ca suntem ranchiunosi fata de noi insine. Cu cat este mai importanta rana de respingere, cu atat ne vom respinge mai mult sau vom respinge mai mult alte persoane, situatii sau  proiecte.

Le reprosam celorlalti tot ceea ce ne facem noi insine si  nu vrem sa recunoastem.

Din acest motiv atragem in jurul nostru persoane care ne arata ceea ce le facem celorlalti sau ce ne facem noua insine.

O alta modalitate de a constientiza faptul ca ne respingem sau respingem o alta persoana este rusinea. De fapt, traim un sentiment de rusine atunci cand vrem sa ne ascundem sau sa mascam un comportament.

 Este normal sa ni se para rusinos ca avem anumite comportamente pe care le reprosam celorlalti  si mai ales nu vrem ca ei sa descopere ca avem acelasi comportament ca si ei.

Nu uitati ca ceea ce am spus mai sus, se intampla doar atunci cand o persoana care sufera de respingere decide sa poarte masca de fugar, crezand ca astfel va putea evita suferinta.

 In functie de gravitatea  rani cateodata masca este purtata cateva minute pe saptamana alteori aproape in permanenta.

Comportamentele proprii fugarului sunt dictate de teama de a retrai rana de respingere.
Se poate ca voi sa va recunoasteti in anumite comportamente pe care le-am descris si nu in tot ceea ce am scris. Este aproape imposibil ca cineva sa se recunoasca in toate comportamentele mentionate.

Fiecare rana are propriile sale comportamente si atitudini interioare. Iar aceste modalitati de a gandi, de a simti, de a vorbi si de a actiona sunt legate de fiecare rana in parte, indicand deci o reactie la ceva ce se intampla in viata reala.

0 persoana aflata in reactional nu este centrata, nu este ea insasi si nu poate sa fie linistita sau fericita. De aceea este foarte util sa reperam momentele in care suntem noi insine sau suntem in reactional. Astlel vom putea sa devenim stapani pe propria noastra viata si sa nu ne lasam condusi de temeri.

A va vindeca aceasta rana si a redeveni voi insiva, fara sa credeti ca viata este plina de respingeri la tot pasul.

Daca nu va veti recunoaste in cele spuse in acest capitol, va sugerez sa verificati cu cei apropiati si care va cunosc bine, daca ei sunt de acord cu voi , inainte de a lasa la o parte aceasta posibilitate.

Am mentionat deja faptul ca putem avea doar o rana mica de respingere. In acest caz, vom avea doar anumite caracteristici dintre cele enumerate.

De asemenea, este important sa va incredeti mai intai in infatisarea fizica, deaarece corpul nu ne minte niciodata, in schimb noi ne putem insela cu usurinta.

Daca recunoasteti aceasta rana la cateva dintre persoanele apropiate, nu trebuie sa incercati sa le schimbati. Puteti folosi mai degraba, ceea ce invatati acum, pentru a va dezvolta compasiunea pentru ceilalti, pentru a intelege mai bine comportamentele lor reactive. E de preferat sa citeasca ei insisi aceste lucruri, daca isi manifesta interesul in acest sens, mai degraba decat sa le explicati continutul cu propriile voastre cuvinte.

Caracteristicile ranii de RESPINGERE:

Activarea ranii: din momentul conceperii pana la varsta de un an. Nu simti ca ai dreptul de a exista. Se activeaza in relatia cu parintele de acelalasi sex cu tine.

Masca: fugar .

Parinte: de acelasi sex .

Corpul: contractat, subtire sau fragmentat .

Ochii: mici, tematori, sau dau impresia de masca in jurul ochilor .

Vocabular folosit: "nul", "nimic", "inexistent", "a disparea".

Caracter: detasat de material. Perfectionist. Intelectual. Trece de la etape de mare iubire la faze de ura profunda. Nu crede in dreptul de a exista. Dificultati sexuale. Se crede nul, fara valoare. Cauta singuratatea. Este sters. Are capacitatea de a se face invizibil. Gaseste diverse mijloace de a fugi. Pleaca in astral cu usurinta. Se crede neinteles. Are dificultati in a-l lasa sa traiasca pe copilul sau interior.

Ce mai mare teama: panica .

Alimentatie: lipsa poftei de mancare din cauza emotiilor sau a fricii. Portii de mancare mici. Pentru a fugi: zahar, alcool sau droguri. Predispus la anorexie.

Boli si indispozitii posibile: boli de piele, diaree, aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, varsaturi, lesin, coma, hipoglicemie, diabet, depresie suicidara, psihoza.

Free yourself !   :)