De ce ne e frică să fim abandonați?

 

De ce ne e frică să fim abandonați?

 

Foarte important video, de pe https://www.schematherapyonline.com/abandonment/ scris și realizat de Dr. Christine Askew:

Numesc schema “Abandonului”, “executorul dragostei” pentru că face ravagii în relațiile noastre interpersonale, în special în relațiile noastre romantice.

Constă din gândurile și credințele că:

- oamenii nu vor fi acolo pentru mine atunci când voi avea nevoie de ei

-oamenii nu vor fii alături de mine pe termen lung

- nu vor fi în măsură să îmi îndeplinească nevoile

 -oamenii nu sunt credincioși/fideli

Așadar, atunci când te afli într-o relație, începi sa fii îngrijorat de faptul că:

- sentimentele persoanei de lângă tine se schimba

- persoana de lângă tine te înșală/este necredincioasă

 - persoana de lângă tine îmi ascunde informații

 - persoana de lângă tine nu este sinceră cu tine

Ai tot felul de gânduri în jurul ideii că relația se va termina sau cu privire angajamentul partenerului față de tine si referitor la sentimentele partenerului

Iar, aceste gânduri generează multă nesiguranță și anxietate.

Asta presupune ca ,ori de câte ori ajungem să avem o relație, încep sa apară sentimentele de nesiguranță și anxietate. Totodată încep să apară și  sentimente de furie atunci când percepi că ai putea fii înșelat, sau abandonat, sau persoana de lângă tine ar putea să te mintă.

Stresul pe care îl avem în urma acestor gânduri, ne determină să acționăm în moduri de a încerca să atenuăm stresul, astfel încât , începem să cerem reasigurare excesivă de la partenerul nostru: „mă iubești ?” ” ești sigur că mă iubești ? ”  , ”ești sigur că sentimentele tale față de mine nu se schimbă?”.

In acest fel ,in mod excesiv ne chestionăm partenerii noștri.

De asemenea, începem să adoptam  un comportament în care dorim să controlam totul în viața partenerului, astfel încât ajungem să monitorizăm comportamentului partenerului.

Totodată, ne așteptăm să ne contacteze  cât mai des, dacă nu răspund la mesaj-text sau un apel într-o anumit interval de timp, începem să intrăm în panică și să credem că ne părăsesc.

Astfel încât, comportamentul nostru poate fi fii foarte sufocant pentru cealaltă persoană.

De asemenea, una dintre modalitățile prin care noi încercăm sa gestionam acest lucru este că, atunci când suntem într-o relație și începem să simțim anxietate și stresul devine prea mult pentru noi, ne vom retrage din relația respectiva sau o vom sabota sau o vom încheia prematur sau evităm relațiile cu totul ,ori le păstrăm la un nivel superficial, astfel încât am putea avea doar o mulțime de fel de aventuri sau aventuri de o noapte.

Deci, ideea fundamentală a acestei scheme a ”abandonului”, este un gând care se învârte în jurul credinței că, oameni nu va fi acolo pentru tine, ei o să te părăsească, ai sentimente de gelozie, sentimente de nesiguranță, furie, ai comportamente care sunt destul de excesiv axate pe doar pe partener sau pe sabotarea și evitarea relației.

Foarte important de reținut despre această schemă este modul în care se manifestă la nivel biologic:

-atunci când nu ești într-o relație s-ar putea să constați că te simți foarte bine, simți că ai control asupra emoțiilor, te simți bine în legătură cu tine însuți.

-ÎNSĂ atunci când începi o relație, întreaga ta percepție se modifică și te simți ”scăpat de sub control” , te simți că ești o persoana diferită, IAR motivul pentru acestea este ”amigdala ta”, care are dimensiunea undei migdale ,avem 2, una în spatele fiecărei urechi, și una dintre particularitățile amigdalei este, că, aceasta detectează amenințările, la fel ca un radar, deci,  dacă crede că percepe o amenințare, declanșează ”răspunsul la stres”: răspunsul de a lupta, răspunsul de a-ți ”lua zborul”, sau răspunsul ”de a îngheța”, astfel încât, atunci când acest ”răspuns la stres” devine activat, vom achiziționa o mulțime de energie pentru că ne pregătim pentru luptă sau pentru zbor și acest lucru poate se poate simți ca fiind anxietate (anxietatea nu este de fapt emoție este un răspuns declanșat de ”un nivel de stres ridicat”).

Acest lucru se întâmplă datorită lucrurilor care s-au întâmplat în copilăria ta (sau în perioada ta de adolescență, Jeffrey, Young, 2015) ca de exemplu, din cauza comportamentului inconsecvent de parenting al părinților/figurii părintești (Jeffrey, Young, 2015) sau din cauza faptului ca ai fost abandonat de un părinte/figura părinteasca, sau de ambii părinți => amigdala ta a ajuns să asocieze relații strânse/relații de atașament,  cu instabilitatea, astfel încât, de îndată ce o persoană începe să se apropie de tine, pentru că de-a lungul timpului, amigdala ta a asociat relațiile strânse/relațiile de atașament cu instabilitatea/nesiguranța, amigdala ta declanșează automat răspunsul la stres”: răspunsul de a lupta, răspunsul de a-ți ”lua zborul”, sau răspunsul ”de a îngheța”, practic activează sistemul de atașament.

Astfel încât, foarte important de reținut este că, atunci când acest răspuns declanșat la stres devine foarte mare, pierdem accesul la cortexul nostru prefrontal, care se ocupă cu rațional logic, asta presupune că, nu putem vedea lucrurile în mod clar.

Iar atunci când răspunsul la stres este activat biologic, suntem programați să ne concentrăm exclusiv asupra amenințării sau să căutăm amenințarea.

Asta înseamnă că, atunci când răspunsul nostru la stres devine activat, devenim  hiper concentrați pe partenerii noștri și începem să căutăm semne că sunt pe cale să ne părăsească .

Așadar atunci când acest răspuns biologic devine activat, noi devenim hiper vigilenți si atenția noastră se muta asupra partenerului, așa că s-ar putea să le verificați în mod constant expresiile faciale sau când suntem cu partenerul suntem alertă maximă, si toate acestea datorita faptului că, cu trecerea timpului cu ajutorul neuroplasticității amigdala noastră a devenit hipersensibilă la astfel de situații.

PRIN URMARE ESTE ESENTIAL să înțelegem că felul în care ne simțim în acele momente este de fapt un răspuns biologic, și atunci când acest ”răspuns la stres” este activat , din punct de vedere biologic, gândurile noastre devin negative, deoarece, pentru că evident, suntem programați să ”căutăm pericolul”.

Așadar, acesta este probabil motivul pentru care ai sentimentul că ”te pierzi în relații”, iți pierzi ”simțul de sine” în propria putere, pentru că ești la mila acestui tip de ”răspuns la stres” .

Sunt moduri diferite în care aceasta schema debutează. Întotdeauna începe în copilăria timpurie, atunci când creierul este în curs de dezvoltare și poate debuta din mai multe motive, nu trebuie să fie tocmai abandon real, pentru că una dintre cauze de care oamenii nu sunt conștienți, însă care este, probabil, cel mai frecvent factor în dezvoltarea schemei abandonului este următoarea:

Atunci când suntem copiii avem nevoie un comportament consecvent  și previzibil de parenting, adică de ”satisfacere nevoilor emoționale” avem nevoie de o persoană care este în mod constant la dispoziția noastră  din punct de vedere emoțional, să ne  calmeze, să ne liniștească, și dintr-o varietate de motive, ceea ce se întâmplă de multe ori,  părinții sunt imprevizibil în sprijinul lor emoțional,  astfel încât aceștia ar putea să îți îndeplinească nevoile emoționale pentru un anumit timp și apoi  dintr-un anume motiv, cum ar fi, evenimentele care se întâmplă în viața lor sau din cauza depresiei ,ori din cauza stresului sau a dependențelor/drogurilor sau din cauza a oricărui alt motiv, părinții devin din punct de vedere emoțional indisponibili pentru tine, ei nu îți mai satisfac nevoile emoționale. Iar acest lucru declanșează ca amigdala să fie în alertă pentru că, în trecutul îndepărtat, în zilele când oamenii trăiau  în sălbăticie/când vânau, dacă îngrijitorii lor primari nu le-ar fi satisfăcut nevoile, erau în pericol  de a muri, și creierul nostru încă funcționează exact în același mod, creierul nostru nu s-a schimbat de mii de ani, doar  societatea noastră s-a schimbat rapid, ceea ce este o problemă.

Așadar, dacă ați avut un părinte care a fost instabil, sau din punct de vedere emoțional imprevizibil sau indisponibil, atunci este foarte probabil să se dezvolte această schemă de abandon, deoarece aceasta schemă se dezvoltă atunci când are loc imprevizibilitatea.

Aceasta schemă se mai poate dezvolta și dacă de exemplu, atunci când ai fost un copil ai fost spitalizat pentru o anumită perioadă de timp,  sau dacă  nu ai avut  posibilitatea să fi aproape de părinții tăi pentru o perioadă semnificativă de timp, sau în cazul în care părinții tăi au fost bolnavi, atunci când nu ai avut posibilitatea ca nevoile tale emoționale să fie satisfăcute pentru o anumită perioadă de timp, acest lucru determina ca, din punct de vedere biologic, să se activeze ”răspunsul nostru la stres”.

Astfel, dacă nu avem posibilitatea să reducem acest „răspuns la stres” , amigdala noastră devine hiper sensibilă.

Așadar, poate în copilăria voastră „schema de abandon„ a debutat din faptul că: ați fost literalmente abandonat, ori ați fost abandonat din punct de vedere emoțional, ori din cauza faptului că ați fost spitalizat, ori a-ti fost separat de părinți .

Pe măsură ce îmbătrânim, atunci când intrăm în relații începem să acționăm/ne comportăm în moduri care împiedică relațiile să devină mai profunde sau mai semnificative sau să dezvoltăm o legătură puternică de încredere și cu cât relațiile noastre devin insuccese, acest lucru întărește și mai mult credința ”amigdalei” că relațiile nu sunt fiabile/stabile, astfel încât cu cat avem mai multe relații, cu atât este mai probabil să fim afectați de ”schema abandonului”.

Implicațiile acestei scheme sunt uriașe:  astfel încât, atunci când nevoile dumneavoastră emoționale nu sunt satisfăcute, biologic suntem programați să experimentam emoții incomode, cum ar fi singurătatea și tristețea și din cauza acestor probleme nu ne putem conecta cu alții, astfel că noi experimentăm de multe ori aceste emoții incomode. Totodată experimentam anxietatea, iar anxietatea în sine este extrem de inconfortabilă.

Așadar, pentru că nu avem o modalitate de a gestiona acestea, ne îndreptam atenția asupra surselor externe pentru a încerca să păstram această anxietate, tristețe și singurătate la un nivel scăzut, astfel că, devenim vulnerabil la ”adicții”/dependente, așa că ajungem să lucrăm într-un mod excesiv, sau ne supra-alimentăm, ori facem exerciții fizice în exces, bem în exces ori ne drogăm, sau orice alt lucru, doar pentru a încerca să ne calmăm, să ne relaxam.

Prin urmare, aceste consecințe ale acestei scheme, ne împiedică să avem relații de succes, pentru că, de exemplu, dacă vom ajunge să ne supra-alimentam, ne simțim rău față de noi înșine pentru că ne-am îngrășat și nu suntem mulțumiți de modul în care arătăm, și vom intra în relații cu un sentiment de rușine sau disconfort . Dacă de exemplu lucrăm mult, știm că nu suntem disponibili pentru parteneri.

În aceasta fel, această auto-perpetuare  a ”schemei de abandon”  este cea care cauzează problemele .

Totodată, foarte important de reținut, este că, atunci când avem această schemă, avem tendința de a fi atrași de parteneri care sunt indisponibili emoțional, deoarece  este acest lucru este familiar pentru noi/suntem obișnuiți cu asta. Acest lucru se numește ”atracția/chimia  schemei de abandon ”, atunci când simțiți această atracție intensă pentru cineva indisponibil emoțional.

Astfel încât, putem ajunge să avem relații în care partenerul este emoțional evitativ, emoțional indisponibil,  este imprevizibil sau ar putea fi infidel,  iar acestea reafirmă din nou credința că relațiile nu sunt de încredere/stabile.

Schema de abandon, este una dintre schemele care se dezvolta cel mai devreme în viață, aceasta dă naștere la alte scheme, cum ar fi ”schema standardelor înalte” mai ales atunci când știm că trebuie să  păstram aceste ”standarde înalte” astfel că vom ajunge  să lucrăm excesiv  pentru a încerca să compensăm pentru unele dintre tipurile de sentimente cu care ne luptăm .

De asemenea, aceasta schema dă naștere la ”schema sacrificiului de sine”, pentru că începem să credem că trebuie să oferim mult în relație pentru a nu fi abandonat/ă.

Astfel încât, unele dintre tipurile de scheme, denumite ”scheme secundare” se dezvoltă din ”schema abandonului” , ca de exemplu ”schema subjugării” care se caracterizează prin faptul că ”dacă nu spun nimic, nu mă exprim, nu mă vor părăsi”.  

Așa că, avem tendința de a face o mulțime de lucruri pentru a încerca să păstrăm o persoană lângă noi, care acestea declanșează probleme, sau apariția alte scheme. (totul ce este scris mai sus este realizat de Dr. Christine Askew, 2018 de pe site-ul ei personal https://www.schematherapyonline.com/abandonment/ ).