A NEW EARTH - Eckhart Tolle -Conspectie cap I - V

                                                   Un Pamant Nou -Eckhart Tole

                                                                                 -conspectie -

Capitolul I.  Inflorirea constiintei umane.

Daca acceptam idea unei anumite Prezente ,printr-o atentie tacuta ,dar vie ,perceptia umana poate sesiza esenta divina a vietii ,aceea constiinta sau acel spirit ce salasluieste in fiecare creatura ,in fiecare forma de viata si o poate recunoaste ca fiind propia ei esenta ,iubind-o astfel ca pe sine insasi. Insa pana cand nu se va intampla acest lucru cei mai multi dintre oameni vor vedea doar forma exterioara si nu vor fi constienti de esenta launtrica ,tot asa cum nu sunt constienti de propia lor esenta si se indentifica exclusive cu forma lor fizica si psihologica.

Un aspect esential al trezirii il reprezinta constientizarea faptului ca sunteti adormiti ,constientizarea egoului care gandeste vorbeste si actioneaza ,si de asemenea constientizarea procesului mental conditionat in mod colectiv care perceptueaza starea de toporeala a spiritului.

Din acest motiv ,cartea indica principalele aspect ale egoului si ale modului in care operareaza acesta in interiorul individului si in cadrul coletivitatii.

Faptul acest este important din 2 motive :

1.    Daca nu cunoasteti mecanica elementara de la baza functionarii egoului  ,nu  il veti putea constientiza si veti cadea iar si iar in capacana indentificarii cu el.  Aceasta inseamna ca el preia controlul asupra voastra – un impostor care pretinde a fi voi.

2.    Actul constientizarii in sine reprezinta una dintre modalitatiile prin care are loc trezirea. Atunci cand observati inconstienta care va caracteriseaza ,cea care face posibila observarea este chiar constiinta ce rasare in voi ,este chiar trezirea.

Disfunctia noastra mostenita :

Anumite invataturi ce stau la baza hinduismului se apropie mult de perceperea difunctiei noastre ca o forma de boala mentala colectiva.  Textele fundamentele ale hinduismului o numesc  Maya , valul iluziei.

Ramana Maharshi, unul dintrei cei mai mari  intelepti ai Indiei  afirma fara ocolisuri : “Mintea este maya “.

Busimul se exprima in alti termieni . Budha spune ca mintea oamenilor ,in starea ei obisnuita creeaza  Dukkha , ceea ce s-ar traduce prin suferinta ,lipsa satisfactiei sau o conditiei  umane.

Conform invaturilor crestine ,starea colectiva normal a umanitatii este ceea de “ pacat originar “.

Cuvantul   pacat   a fost gresit inteles si interpretat . In traducere literara  din greaca veche in care a fost scris Noul Testament ,a pacatui  inseamna   a rata esentialul existentei umane.  Inseamna a trai fara pricepere ,orbeste si din aceasta cauza ,a suferi si a provoa suferinta . Si de data aceasta termenul eliberat de bafajul cultural si de interpretari gresite trimite inspre disfunctia conditiei umane.

Teama ,locomia  si dorinta de putere  sunt fortele motivationale in plan psihologic ce dau nastere nu doar razboaielor si violentei intre natiuni ,triburi  ,religii si ideologii , ci si unui conflict nesfarsit la nivelul relatiilor interpersonale.

Ele provoaca o deformare a modului de ai percepe pe ceilalti si a perceptiei de sine . Din cauza lor interpretati fiecare situatie si ajungeti la actiuni nechibzuite de la care asteptati o eliberare de frica si o satisfactie a nevoii de mai  mult, o gaura fara fund care nu va putea fi umpluta vreodata.  

Incercarea de a deveni un om mai bun pare laudabila si nobila ,insa stradania in aceasta directiva nu  poate fi o reusita daca nu provocati  o modificare in constiinta.

Nu deveniti mai buni incercand sa fiti mai buni ,ci gasind bunatatea care deja se afla in voi si permitandu-i sa iasa la  iveala.

Ivirea constiintei celei noi:

 Majoritatea religiilor stravechi si a traditiilor spirituale impartasesc intelegerea faptului ca starea “normala “ a mintii noastre este viciata de un defect fundamental.

Invataturile hinduse ( uneori si cele budiste ) identifica  transformarea radicala a  constiintei umane drept  iluminare .  

In invataturile lui Isus o regasim ca salvare , iar in budism este denumita sfarsitul suferintei .

Eliberare si trezire sunt alti termeni folositi pentru a exprima aceasta transformare.

Un om pe nume Gautama Siddhartha ,care a trait in India in urma cu 2600 de ani a fost poate primul care a experimetat-o ,cu claritate absoluta.  Mai tarziu i-a fost conferit titlul de Budha ,care inseamna “ cel trezit”.

Cam in aceeasi perioada a aparut in China un alt invatator spiritual timpuriu al umanitatii : Lao Tzu . El si-a lasat mostenire invataturile  sub forma uneia dintre cele mai profunde carti spirituale care au fost scrise vreodata : Tao Te Ching.

Necesitatea unei transformari :

 Un numar  inca relativ mic ,dar in crestere rapida ,de oameni experimeteaza deja in ei insisi ruperea de vechile tipare ale mintii egocentrice si manifestarea unei  noi dimensiuni a constiintei.

In centrul constiintei umane se afla transcenderea  gandirii ,capacitatea recent descoperita de a ne ridica desupra gandurilor noastre ,de a realiza in noi insine o dimensiune infinit mai vasta decat ceea  reprezentata de gandire.

Ce usurare sa realisezi ca eu  nu sunt  “vocea din mintea mea “.

Atunci cine sunt eu ? Cel care vede toate acestea ,Constiinta care precede gandul ,spatiul in care apare gandul  - sau emotia sau perceptia senzoriala.

Egoul nu  inseamna altceva decat identificarea cu forma , in primul rand cu forma gandurilor . Daca raul exista in vreun fel – si exista ,dar la modul relativ ,nu absolut – atunci definitia sa este aceasta : identificarea complecta cu forma fizica ,forma mentala ,forma emotionala.

 Un cer nou si un pamant nou :

Titlul cartii a fost inspirit de o profetie din Biblie ce pare sa isi aiba aplicabilitatea acum mai  mult decat oricand in decursul secolelor istoriei.

Se refera la faptul ca ordinea existenta in  lume se prabuseste si apare “cer nou si pamant nou “.

Trebuie sa intelegem ca cerul nu este un loc, un spatiu , si se refera la taramul interior al constiintei.

Acesta este sensul esoteric  al cuvantului si tot acesta este si sensul pe care il atribuie Isus in invatarile Sale. Pe de alta parte ,pamantul reprezinta manifestarea in forma exterioara ,ceea ce este totdeauna o reflexie a interiorului.

Constiinta umana colectiva si vie de pe planeta noastra sunt conectate intrisec.

“Un cer nou se refera la ivirea unei stari transformate a constiintei umane ,iar “pamant nou “ constitue reflexia acesteia in  plan fizic”.

Capitolul II. Egoul :starea curenta a umanitatii.

Fie ca sunt pronuntate cu voce tare ,fie ca raman nerostite la stadiul de ganduri  ,cuvintele pot arunca o vraja aproape hipnotica asupra voastra .

Va pierdeti cu usurinta in ele si ajungeti sa credeti ,hipnotizati ,ca odata ce ati atasat un cuvant unui lucru ,cunoasteti ce este lucrul   acela .

Tot ceea ce putem percepe ,experimenta ,analiza nu reprezinta stratul de suprafata al realitatii ,mai putin decat partea vizibila a unui aisberg .

Cand veti inceta sa acoperiti  lumea cu cuvintele si etichetele voastre ,viata vi se va imbogati cu un sentiment al miraculosului care s-a pierdut cu  mult timp  in urma ,atunci cand umanitatea ,in loc sa se  foloseasca de gandire  ,s-a lasat posedata de ea.

Cu cat atasati mai repede etichete verbale sau mentale lucrurilor ,oamenilor ,situatiilor ,cu atat mai goala si lipsita de viata devine realitatea voastra si cu atat deveniti mai  impermeabili fata de realitate ,fata de miracolul vietii care exista neintrerupt in  jurul vostru .

Cuvintele reduc realitatea la ceva ce poate fi cuprins in mintea noastra ,iar aceasta nu poate cuprinde mult.

Sinele iluzoriu :

Cuvantul “eu  : poate fi expresia celei mai mari erori sau celui mai profund adevar , in functie de modul in care este folosit.

In utilizarea sa  conventionala . cuvantul aceasta nu este doar unul dintre cele mai frecvente ( impreuna cu  inruditele “mie “, ,”al meu/a mea “ sau  “insumi/insami” ) ci si unul dintre cele mai amagitoare.

In limbajuld e zi cu zi , “eu “ exprima o eroare primordiala , o perceptie gresita a ceea ce sunteti ,un sentiment iluzoriu al indentitatii.  Acesta este egoul. Acest sentiment iluzoriu al sinelui este ceea ce Albert Einstein –care a avut acces nu doar la profunzimile realitatii spatiului si timpului , ci si ale naturii umane – “ iluzie optica a constiintei “.

Sinele acesta iluzoriu devine apoi baza tuturor interpretarilor ulterioare sau  ,mai bine zis ,a interpretarilor gresite ale realitatii ,a tuturor proceselor de gandire ,interactiunilor si relatiilor.

Realitatea voastra devine o reflexie a iluziei  initiale.

Exista insa si vesti bune : daca veti putea constientiza faptul ca iluzia este o iluzie ,ea se va dizolva!

Constientizarea iluziei semnifica totodata si sfarsitul ei!

De obicei ,cand spuneti “eu “ nu va referiti la ceea ce sunteti cu adevarat.

Cei mai  multi dintre oameni inca se indentifica in totalitate cu fluxul neincetat de ganduri din mintea lor ,cu gandirea compulsiva ,repetitiva si fara rost  in cea mai mare parte a ei.

Nu exista nici un “eu “ in afara de procele lor de gandire in afara de emotiile care le insotesc.

Aceasta inseamna a fi incostient din punct de vedere spiritual. Atunci cand li se spune ca in mintea lor e o voce care nu inceteaza niciodata sa vorbeasca ,ei  intreaba “ ce voce ? “ sau neaga enervati ,iar aceasta este desigur chiar vocea respectiv ,este ganditorul ,este mintea neobservata . Aproape ca poate fi privita ca o entitate care i-a luat in stapanire.

Unii oameni  nu mai  uita nicioadata acea prima oara cand au incetat sa se mai indentifice cu gandurile lor si au experimentat astfel ,pentru cateva clipe ,schimbarea de indentitate de la continutul mintii lor ,la constiinta din spatele acestuia.

Vocea din  minte :

“viata nu este atat de serioasa cum o face mintea mea sa para “ – parea sa zica rasul lui Budha.

Continul si structura egoului :

Mintea egocentrica este in totalitate conditionata de trecut.  Conditionarea ei este dubla : in planul continutului si in cel al structurii.

Una  dintre structurile mentale cele mai elementare prin care se naste egoul este identificarea .

Cuvantul “identificare “ este derivat din latinul  idem  care inseamna “acelasi” si  facere  , care inseamna "a face"  .  Asadar atunci cand ma indentific cu ceva ,”fac sa fie asemenea “.

Asemenea cui? Asemenea mie ,Investesc un sentiment de sine in lucrul respectiv ,iar el ajunge sa faca parte din “identitatea “ mea.

Unul dintre nivelurile de identifcare cele mai elementare este cel cu lucrurile :jucaria mea lasa loc mai tarziu masinii mele, casei  mele ,hainelor mele si asmd.

Incerc sa ma regasesc in lucruri  ,dar nu reusesc niciodata cu adevarat ,asa ca sfarsesc prin a ma pierde in ele . Aceasta este soarta egoului.

Identificarea cu lucrurile :

Ceea ce asigura continuitatea  societatii de consum este faptul ca incercarea de a va regasi prin intermediul lucrurilor este de scurta durata si astfel voi continuati sa cautati mereu si mereu altceva ,continuati sa cumparati si  sa consumati.

Dar nu putem cinsti cu adevarat lucrurile daca le folosim ca mijloc de amplificare a propiului sine ,cu alte cuvinte daca incercam sa ne regasim prin intermediul lor . Si exact in acest mod procedeaza egoul.

Identificarea egoului cu lucrurile da nastere atasamentului fata de lucruri, obsesiei pentru  lucruri ,iar aceasta ,la randul lor ,dau nastere societatii de consum si structurilor economice in cadrul carora singura masura a progresului o reprezinta intotdeauna idea de mai mult.

·         Va aduc anumite lucruri  un sentiment subtil de importanta sau de superioritate ? 

·         Va face lipsa lor sa va simtiti  inferiori celor care au mai mult decat voi?

·         Aduceti uneori  in discutie lucrurile pe care le detineti sau le etalati pentru a va spori sentimentul valorii in ochii altcuiva si ,implicit ,in propiii vostri ochi ?

Simtiti iritare sau furie, intru catva o diminuare a sentimentului de sine atunci cand altcineva are mai mult decat voi sau atunci cand pierdeti  lucru pe care il pretuiti?

Indiferent ce cauta egoul sau de ce se ataseaza el ,aceasta reprezinta substitute pentru Fiintarea pe care nu  poate s-o simta.  Puteti pretui lucrurile ,puteti tine la ele, dar daca va atasati de ele ,trebuie sa stiti ca e vorba despre ego. Si in realitate nu sunteti niciodata atasati de un  lucru, ci de un gand care contine pronumele “eu “, “mine” ,”al meu /a mea “. Ori de cate ori acceptati o pierdere ,veti trece dincolo de ego si atunci isi va face aparitia ceea ce sunteti  ,acel " Eu Sunt " care reprezinta constiinta insasi .

Cand iti observi egoul ,incepi sa treci dincolo de el!

Nu il luati prea in serios : atunci cand detectati la voi insiva un comportament generat de ego ,zambiti.

Uneori puteti chiar rade :) :) :)

Cum  a putut umanitatea sa fie pacalita de el atat de mult timp ?

 Mai presus de orice ,tineti cont de faptul ca egoul nu este personal.  El nu reprezinta ceea ce sunteti voi !!!

Daca veti considera egoul ca fiind problema voastra personala , atunci nu este vorba aici decat de si mai mult ego.

Iluzia posesiei :

A “poseda “ ceva – ce inseamna asta cu adevarat  ? Ce inseamna sa fac ceva sa fie “al meu “?

Este important sa recunoastem aici ca povestea si forma gandurilor care formeaza povestea ,fie ca oamenii sunt sau nu de acord cu ea, nu au absolut de a face cu ceea ce sunt eu.

Multi oameni nu realizeaza ,pana nu ajung pe patul de moarte si tot ceea ce le este exterior incepe sa se indeparteze de ei ,ca nimic nu a avut vreodata de a face cu ceea ce sunt ei cu adevarat .

In apropierea mortii  ,intreg conceptul de posesie se dezvaluie ca fiind in  ultima instant lipsit de sens.

In ultimele clipe ale vietii lor relizeaza si ca in timp ce ei au cautat o viata intreaga sa-si regaseasca sentimentul de sine ,ceea ce cautau in realitate ,Fiinta lor ,fusese mereu deja acolo ,dar in mare parte eclipsata de indentificarea lor cu lucrurile ,ceea ce in final  inseamna indentificarea cu mintea lor.

“Fericiti cei saraci cu duhul “ , spunea Isus , “ ca a lor este imparatia cerurilor “.

Ce inseamna “Cei saraci cu duhul ”? .

 Lipsiti de bagaje interioare ,de indentificari  .  Nici cu lucruri ,nici cu  vreun fel de concept mental care sa contina intr-o masura oricat de mica notiunea sinelui.

Si ce este “imparatia cerurilor "? .

 Bucuria simpla ,dar profunda a Fiintarii ,care ramane atunci cand renuntati la indentificari si deveniti astfel cei “saraci cu duhul “.

Daca dati la o parte un gen de identificare ,egoul va gasi repede  un altul in ultima instanta ,lui nu-i  pasa cu ce se identifica atata timp cat are o identificare.  

Dupa cum vom vedea mai tarziu, credinta ca voi aveti dreptate in timp ce ceilati gresesc ,reprezinta unul dintre tiparele principale ale mintii egoiste , una dintre principalele forme de inconstienta.

Egoul tinde sa echivaleze predicatul  “a avea “ cu Fiintarea : am ,deci sunt.  Si cu cat am  mai  mult cu atat sunt mai  mult . Egoul traieste prin comparatie.

Modul in care sunteti vazuti de ceilalti devine modul in care va vedeti voi insiva.

Modul in care va vad ceilalti devine oglinda care va spune cum sunteti si cine sunteti. Sentimentul propiei valori pe care il are egoul este in majoritatea cazurilor legat de valoarea pe care o aveti in ochii celorlalti.

Aveti nevoie de ceilalti ca sa va dea un sentiment de sine.

Cum  puteti sa renuntati la atasamentul vostru fata de lucruri ?

Nici macar sa nu incercati ,este imposibil . Atasamentul fata de lucruri cade de la sine atunci cand nu mai cautati sa va regasiti in ele. Intre  timp fiti doar constienti de acest atasament.  Se poate ca in anumite cazuri sa nu fiti constienti ca sunteti atasati – adica indentificati – cu ceva – pana cand pierdeti lucrul respectiv sau  pana cand apare riscul pierderii sale.

Daca in aceasta situatie va suparati ,va panicati si asmd inseamna ca sunteti atasati.

 In momentul in care deveniti constienti de faptul ca va indentificati cu un lucru ,identificarea respectiva nu mai este totala.  “Eu sunt constiinta care constientizeaza acest atasament “ . Acesta este inceputul transformarii constiintei.

Dorinta  : nevoia de mai  mult :

Egoul se identifica cu a avea ,dar satisfactia pe care i-o procura  ceea ce are este relativ  superficiala si de scurta durata . Adanc in el ramane ascuns un sentiment de nemultumire ,de incomplect ,de “insuficient “. Inca nu am suficient” , prin care egoul vrea sa spuna : “inca nu sunt suficient “ .  

Dupa cum am vazut , - a avea – conceptual de posesiune ,este o fictiune creata de ego pt a-si conferi soliditate si permanenta si ptr a se simti distinct ,special . Insa deoarece nu va puteti regasi prin posesiuni ,dintr-un strat mai profund apare un alt resort ce tine de structura egoului , unul mai  puternic : nevoia de mai mult ,pe care am putea-o denumi si “dorinta”.

Nici un ego n-ar avea viata lunga in lipsa dorintei de mai  mult.

Majoritatea egourilor au dorinte contradictorii.

1.     disconfort

2.     neastampar

3.     plictiseala

4.     neliniste

5.     insatisfactie

toate acestea sunt rezultatul dorintei neimplinite.  

Formele mentale ale cuvintelor : 

·         mie

·         mine

·         mai mult decat

·         vreau  

·         am nevoie

·         trebuie sa am 

·         nu  indeajuns  

 tin nu de continut , ci de structura egoului.

Cate vreme nu veti recunoaste aceste forme mentale in interiorul vostru ,cata vreme ele raman la nivel inconstient  ,veti continua sa credeti in ceea ce va spun ele ,veti fi condamnati sa actionati pornind de la acele ganduri inconstiente ,condamnati sa cautati si sa  nu gasiti –deoarece atunci cand opereaza respectivele forme mentale nu puteti fi satisfacut de nici  o posesiune ,de niciun loc , de nici o persoana sau imprejurare.

Nici un continut nu va va satisface atata vreme cat structura egoista ramane neschimbata .

Nu veti fi fericiti  indiferent de ce aveti sau obtineti!

Veti fi mereu in cautare de altceva ce promite o  mai mare satisfactie ,promite sa va desavarseasca sentimentul  incomplect de sine si sa  va umple acel gol pe care-l simtiti  in interior !

Identificarea cu corpul :

In  unele cazuri imaginea mentala sau conceptul de “Corpul meu “ ,reprezinta o distorsionare complecta a realitatii.

O tanara poate gandi despre ea ca este supradimensionala si prin  urmare se va infometa ,cand in realitate este chiar slaba.  Ea nu isi vede corpul ,ci tot ce “vede “ este conceptul mental referitor la corpul ei  ,iar aceasta ii spune “sunt grasa “ sau “am sa ma ingras “.  La baza acestei situatii se afla identificarea cu mintea.

Identificarea corpului fizic perceput prin simturi ,menit sa imbatraneasca ,sa se usuce  si sa  moara , cu “eul” ,conduce inevitabil ,mai devreme sau mai tarziu ,la suferinta.

Perceptia corpului interior :

Daca n-aveti obisnuinta constientizarii “corpului interior “ ,inchideti  ochii o clipa si cautati sa aflati daca exista viata in mainile voastre.  Nu intrebati mintea . Ea va raspunde “nu simt nimic “. Probabil va mai adauga : “da-mi ceva mai interesant la care sa ma gandesc “.  Asadar in loc sa va intrebati mintea ,indreptati-va atentia direct catre maini.  Ceea ce vreau sa spun este sa deveniti constienti de sentimentul subtil de insufletire din ele . El exista.  Trebuie doar sa deveniti atenti  pentru a-l percepe.

Ceea ce eu  numesc “corp interior “ nu mai este chiar corp ,ci energie vitala, puntea dintre forma si ceea ce este fara forma .

Creati-va un obicei  din a simti  corpul interior  cat de des  puteti . Dupa un timp nu va mai fi nevoie sa inchideti ochii ca sa il simtiti.

De exemplu  ,vedeti daca puteti simti corpul interior ori de cate ori ascultati pe cineva vorbind.

Pare aproape paradox :cand sunteti in legatura cu corpul interior nu va mai  identificati cu forma ci va indepartati de identificarea cu forma ceea ce este lipsit de forma si careia ii mai  putem spune Fiintare.  

Este identitatea voastra esentiala . Perceperea corpului  nu doar va ancoreaza in momentul prezent  ,ci reprezinta usa ptr a iesi din inchisoarea pe care o reprezinta egoul.  

De asemenea ea intareste sistemul  imunitar si abilitatea corpului de a se autovindeca.

Uitarea Fiintarii :

Ceea ce constientizati sub forma unei voci in mintea voastra care nu se opreste niciodata din vorbit este un flux de gandire neincetata si compulsiva.

Cand fiecare gand va abosoarbe complect atentia ,cand sunteti atat de identificati cu vocea din mintea voastra si cu emotiile care o insotesc incat va pierdeti  pe voi insiva in fiecare gand si in fiecare emotie ,atunci  inseamna ca sunteti in totalitate identificati cu forma si prin urmare sunteti in puterea egoului.

De la eroarea lui Descartes la revelatia lui Satre :

“Gandesc deci exist “ – Descartes ,a realizat ca dincolo de orice dubiu este faptul ca procesul de gandire nu se opreste niciodata ,de aceea a echivalat gandirea cu Fiintarea ,altfel spus  identitatea – eu sunt - cu gandirea  . In  loc de adevarul  ultim ,el a gasit radacina egoului.  

Satre :  “Constiinta care spune  ,eu sunt , nu este constiinta care gandeste “.   Vroia sa spuna ca atunci cand esti constient ca gandesti ,constiinta respectiva nu face parte din gandire .

Pacea care covarseste orice minte :

 Exista multe cazuri de indivizi care au experimentat ivirea acelei noi dimensiuni a constiintei ca rezultat al unei pierderi tragige intr-un moment din viata lor.  

Ceea ce daduse sens vietii lor ,cele cu care se indentificasera ani de-a randul le fusese luate .

Apoi, dintr-o data si in mod inexplicabil ,suferinta sau teama mare care pusesera initial stapanire pe ei au disparut ,lasand loc unui sentiment sacru de Prezenta ,unei paci adanci ,unei seninatati si unei eliberari complecte de frica.  

Acest fenomen trebuie sa ii fi fost familiar Sfantului Pavel  ,care a folosit expresia “ pacea lui Dumnezeu care covarseste orice minte “.

Este intradevar o pace care nu pare sa aiba vreun sens ,iar cei care au experimentat-o s-au intrebat : in situatia aceasta ,cum de pot sa simt o astfel de pace ?

Raspunsul este simplu  ,odata ce ai realizat ce este egoul si cum functioneaza el.

Cand formele cu care te-ai identificat ,care ti-au dat sentimentul de sine se naruie ,iti sunt luate ,rezultatul poate fi  o prabusire a egoului ,din  moment ce egoul este identificare cu forma.  

Cand nu mai ramane nimic cu care sa te identifici ,cine esti ?

Cand formele din jurul tau mor sau cand moartea se apropie ,sentimentul Fiintarii ,  acela de Eu Sunt este eliberat de intrepatrunderea cu forma : Spiritul ce fusese inchis in materie este eliberat .

Realizezi ca identitatea ta esentiala este fara de forma , o Prezenta atotpatrunzatoare ,Fiintare de dinainte de orice forma, de orice identitate .

Realizezi adevarata ta identitate ca fiind constiinta insasi si nu ca fiind acele lucruri cu care se identificase constiinta.

Aceasta este pacea lui Dumnezeu . Adevarul ultim privitor la ceea ce esti tu  nu este “sunt aceasta “ sau “ sunt cealalta “ ,ci “sunt ! “.

Cedarea inseamna acceptarea in interior a ceea ce este!

Esti deschis fata de viata . opunerea de rezistenta este o contractare interioara ,o intarire a cochiliei egoului. Sunteti inchisi. Orice veti intreprinde intr-o stare de rezistenta interioara ( pe care am putea-o numi si negativitate ) va crea o rezistenta si mai mare ,iar universul nu va fi de partea voastra ,viata nu va va veni in ajutor.

Daca obloanele sunt inchise ,lumina soarelui nu poate intra!

Cand cedati launtric, cand capitulati ,realizati inceputul unei noi dimensiuni de constiinta. Daca actiunea este posibila sau necesara ,aceasta va fi in concordanta cu  intregul si va beneficia de sprijinul inteligentei creative ,a constiintei neconditionate cu care va contopiti atunci cand va aflati intr-o stare de deschidere interioara.  

Si atunci imprejurarile si oamenii isi aduc contributia si coopereaza .

Apar tot felul de coincidente .

Daca actiunea nu este posibila ,ramaneti in pacea si  linistea interioara care vin odata cu abandonul. Ramaneti  in Dumnezeu.

Capitolul III . Nucleul egoului.

Majoritatea oamenilor sunt atat de complet de identificati cu vocea din mintea lor – curentul neintrerupt de ganduri involuntare si compulsive si emotiile care le insotesc – incat am putea spune despre ei ca sunt posedati de minte.

Cata  vreme sunteti complect inconstienti ,luati ganditorul drept ceea ce sunteti voi cu adevarat. Aceasta este mintea egocentrica.

O numim egocentrica  deoarece fiecare gand ,fiecare amintire ,interpretare ,parere ,punct de vedere ,reactie ,emotie contin un sentiment de sine ,de eu (ego).

Aceasta este inconstinta ,dpdv spiritual vorbind.

Gandirea voastra ,continutul mintii voastre este desigur conditionat de trecut : educatia pe care ati primt-o ,mediul familial si cultural si asmd. Nucleul central al intregii voastre activitati mentale consta in anumite ganduri ,emotii, si moduri de reactie ,repetitive si persistente si cu care va identificati cel mai  mult. Aceasta entitate este insusi egoul.
Acel “eu “  este egoul , nu voi.

Egoul implica de asemenea indentificari personale ,nu doar cu posesiuni ,ci si  opinii ,aspect exterior ,resentimente pe termen lung sau conceptia despre sine insusi ca find bun sau  nu la fel de bun ca altii ,ca fiind un om de succes sau un ratat.

Cand traiti prin intermediul sinelui fabricat de minte ,constand din gandire si emotii - adica prin ego – fundamentul identitatii voastre este unul precar ,deoarece gandul si emotia sunt prin natura lor efere ,trecatoare.

De aceea orice ego se lupta continuu sa supravietuiasca incercand sa protejeze si sa se extinda.

Ptr a sustine gandul corespunzator lui eu  ,el are nevoie de gandul opus corespunzator lui “celalalt “.

Pe scara acestui sablon egoist, inconstient ,la unul din capete se afla deprinderea imperativa de a critica si de a va plange de ceilalti.

Isus a facut referire la aceasta atunci cand a zis “de ce vedeti aschia din ochiul fratelui vostru dar nu vedeti barna din ochiul vostru ?” .

Raspunsul este desigur ,urmatorul : DEOARECE ATUNCI CAND CRITIC SAU CONDAMN PE ALTCINEVA MA SIMT SUPERIOR !

Lamentatie si resentiment :

Una dintre strategiile favorite ale egoului ptr a se consolida este   acela de a se lamenta.

Fiecare lamentatie prezinta o mica istorioara pe care mintea o ticluieste si  in care voi credeti fara reserve.

Ca va plangeti cu voce tare sau in gand nu are nici o importanta.

Unele egouri care nu au prea multe lucruri cu care sa se identifice supravietuiesc  fara probleme  doar prin a se lamenta.  

Atunci cand sunteti in stapanirea unui astfel de ego ,a va lamenta devine un obicei,va plangeti in special de ceilalati oameni si ,desigur obiceiul este incostient ,ceea ce inseamna ca nu stiti ce faceti.

Resentimentul este emotia care insoteste lamentarea si etichetarea in  minte a oamenilor si care adauga chiar mai  multe energie egoului.

Resentiment insemna amaraciune ,indignare ,mahnire sau sentimentul de a fi ofensat . Sunteti nemultumiti de lacomia celorlalti de necinstea lor ,de lipsa lor de integritate ,de ceea ce fac, de ceea ce au facut in trecut ,de ceea ce au spus ,de ceea ce nu au reusit sa faca ,de aceasta atitudine .

In loc sa treceti cu vederea inconstienta celorlalti ,voi o faceti  parte integranta a identitatii lor. Cine este acel care face acest lucru ? Inconstienta din voi ,egoul.

Uneori “ vina “ pe care i-o gasiti altcuiva nici macar nu exista . Este in totalitate o interpretare gresita ,proiectia unei minti conditionate sa vada inamici si sa  se considere pe sine corecta sau superioara.

Alteori , e posibil ca vina sa fie reala ,dar concentrandu-va asupra ei ,uneori prin excluderea oricarui aspect ,o amplificati.

Lipsa de reactie fata de egoul celorlalti reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati nu doar de a transcende propiul vostru ego ,ci si de a dizolva egoul uman colectiv.

Dar veti simti  in voi aceasta lipsa de reactie doar atunci cand veti recunoaste egoul ca fiind cauza comportamentului unei persoane ,comportament ce reprezinta expresia disfunctiei umane colective.

ATUNCI CAND INTELEGETI CA NU ESTE CEVA PERSONAL ,NU VA MAI APAREA NECISITATEA DE A REACTIONA CA SI CUM AR FI FOST PERSONAL.  

Nereactionand fata de manisfestarile egoului veti avea adesea capacitatea de a initia echilibrul mental in cazul celorlalti ,iar aceasta inseamna constiinta neconditionata opusa celei conditionate.

LIPSA DE REACTIE NU ESTE UN SEMN DE SLABICIUNE CI DE PUTERE!

UN ALT TERMEN PENTRU LIPSA DE REACTIE ESTE IERTAREA.

A IERTA INSEAMNA A TRECE CU VEDEREA SAU MAI CURAND A TRECE PESTE .

TRECETI PESTE EGO SI AJUNGETI LA SANATATEA MENTALA EXISTENTA IN FIECARE FIINTA UMANA CU ESENTA SA.

EGOULUI II PLACE DEOSEBIT DE MULT SA SE PLANGA SI SA NUTREASCA RESENTIMENTE NU DOAR IN LEGATURA CU ALTI OAMENI CI SI  IN LEGATURA CU SITUATIILE.

CEEA CE PUTETI FACE CU O PERSOANA PUTETI FACE SI CU O SITUATIE : O PUTETI TRANSFORMA INTR-UN  INAMIC.

DE AICI REZULTA  ATITUDINI DE GENUL : N-AR FI TREBUIT SA SE INTAMPLE ASA CEVA, NU VREAU SA MA AFLU AICI, NU VREAU SA FIU NEVOIT SA FAC ASTA ,MI SE FACE O NEDREPTATE.

Incercati sa prindeti, adica sa sesizati vocea din mintea voastra chiar in momentul in care se plange de ceva si sa vedeti atunci exact ce reprezinta ea : vocea egoului, nimic mai  mult decat un sablon conditionat ,un gand.

Ori de cate ori sesizati vocea aceea veti realiza de asemenea ca nu sunteti vocea ci Acela care este constient de ea.

De fapt sunteti constiinta care constientizeaza aceea voce.

CONSTIINTA SI EGOUL NU POT EXISTA LAOLALTA!

In fundal este constiinta ,in prim –plan este vocea ,ganditorul.  In acest mod va eliberati de ego ,de mintea neobservata .

In  momentul in care constientizati egoul ,acesta nu mai este in adevaratul sens al cuvantului egoul ,ci doar un sablon mental vechi conditionat .

Egoul implica absenta constientizarii!!!

 Vechiul sablon al  mintii si deprinderea mentala mai pot supravietui si reaparea un timp deoarece beneficiaza de impulsul in spatele caruia stau mii de ani de inconstienta colectiva ,dar de fiecare fata cand este recunoscut devine tot mai slab.

Reactivitate si ranchiuna :

-“este strigator la cer “

-“cum indraznesti . . ”

-“sunt profund indignat “

Acesti oameni sunt dependent de starea de suparare si de enervare ca un drog.

Reactionand fata de un lucru sau altul, isi afirma si isi consolideaza sentimentul de sine.

Ranchiunea este o emotie negativa puternica, legata de un eveniment care uneori a avut loc in trecutul indepartat si este pastrata inca vie prin intermediul gandirii compulsive ,prin repetarea in  minte sau cu voce tare a “ceea ce mi-a facut cineva “ ,sau “Ceea ce ne-a facut cineva “.

Ranchiuna va contamina si alte sectoare ale vietii voastre.

Este nevoie de onestitate pentru a vedea daca inca mai  nutriri astfel de sentimente ,daca in viata voastra mai exista un  om pe care nu  l-ati iertat complect , un “dusman”.

Nu incercati sa renuntati la ranchiuna.

Incercarea de a renunta ,de a ierta nu da rezultate. iertarea apare de la sine atunci cand intelegeti ca ranchiuna nu are alt scop inafara de acela de a consolida un fals sentiment de sine ,de a mentine egoul pe pozitie.

Trecutul  nu are puterea de a va impiedica sa fiti prezenti acum. Doar ranchiunea voastra fata de momente din trecut pot face acest lucru . Si ce este ranchiuna ? Intreg bagaj de foste ganduri si emotii.

Sunt corect ,procedez gresit :

Atat plangerea ,cat si atitudinea critica si reactivitatea ii intaresc egoului sentimentul de intarire si separare de  care depinde supravietuirea sa.

Iata cum se intampla : atunci cand va plangeti aveti ,in mod implicit, dreptate ,iar persoana sau situatia de care va plangeti sau  impotriva careia reactionati greseste sau este gresita.

Nimic nu intareste egoul mai  mult decat sentimentul de a avea dreptate!!!!

A avea dreptate inseamna a va indentifica cu o pozitie mentala – un punct de vedere ,o opinie ,o judecata ,o interpretare .

Pentru a avea dreptate ,trebuie , desigur  ,ca altcineva sa se insele ,de aceea egoul adora sa prezinte greselile altora pentru ca el sa aiba drepate.

Astfel spus ,simtiti nevoia sa vorbiti despre greselile celorlalti pentru a va consolida sentimentul de sine .

Va puteti plange si  puteti reactiona nu doar impotriva unei  persoane ,ci si impotriva unei situatii,idea implicita fiind intotdeauna ca “nu ar fi trebuit sa se intample asa ceva “.

Nutrind convingerea ca aveti dreptate ,va plasati intr-o pozitie imaginara de superioritate morala in raport cu persoana sau situatia judecata si gasita inadecvata.

Dupa acest sentiment de superioritate tanjeste egoul si  prin el se amplifica.

Egoul  nu este personal :

Atunci cand confundati egoul pe care il percepeti in ceilalti cu identitatea lor ,propiul vostru ego este cel care foloseste aceasta perceptie gresita pentru a se consolida pe sine deoarece are dreptate ,in consecinta este superior ,si deoarece reactioneaza prin condamnare ,indignare si adesea furie impotriva celui perceput ca dusman.

Toata aceasta atitudine satisface enorm egoul!

Tiparele egoiste fata de care reactionati cu cea mai mare vehementa atunci cand le remarcati la ceilalti si le luati in mod eronat ca fiind identitatea lor tind sa fie aceleasi tipare care se regasesc si in voi, dar care nu puteti sau nu vreti sa le detectati in voi .

Razboiul este o proiectie mentala : 

Recunoasteti egoul ca fiind ceea ce este el : o disfunctie colectiva, nebunia mintii omenesti. Cand il luati drept ceea ce este nu aveti cum sa il percepeti ca fiind identitatea cuiva.  

Odata ce vedeti egoul asa cum este el,va fi  mult mai usor sa ramaneti  lipsiti de reactie in fata lui.

Nu mai  luati lucrurile la modul personal. Nu va mai plangeti , nu mai acuzati ,nu va invinovatiti si  nu mai ganditi ca celalalt face rau . Nimeni nu face rau.  Este egoul  persoanei respectiv ,atata tot.

Compasiunea rasare atunci cand constientizati faptul ca toti sufera de aceeasi boala a mintii  ,unii intr-un mod mai acut decat altii. Atunci incetati sa mai alimentati drama ,parte componenta a tuturor relatiilor egocentrice.

Va doriti pace sau drama ? :

Va doriti pace.  Nu exista cineva care sa nu isi doreasca pace .

Totusi exista in voi ceva care isi doreste drama ,conflict.

Poate ca in acest moment nu simtiti acest lucru.

Ar fi nevoie sa astepti aparitia unei situatii sau chiar a unui gand care sa declanseze o reactie in voi : cineva va acuza de un lucru sau altul ,va contesta un merit ,va incalca teritoriul ,pune sub semnul  intrebarii modul in care procedati ,aveti o dispusa legata de bani…

Simtiti in aceste situatii ,valul urias de energie care va strabate ,teama , mascata de furie si ostilitate ? Va auziti vocea cum devine aspra sau ascutita sau mai ridicata si cu cateva octave mai grava ?

Constientizati modul in care mintea intra in cursa pentru a-si apara pozitia , pentru a se justifica , a ataca , a acuza ?

Cu alte cuvinte ,va treziti in momentul acela de inconstienta ?

Simtiti ca ceva in interiorul vostru este in razboi ,ceva care se simte amenintat si vrea sa supravietuiasca cu orice prêt ,care are nevoie de drama pentru a-si confirma indentitatea in chip de personaj victorios in cadrul productiei teatrale respective ?

Simtiti ca ceva din voi vrea sa aiba dreptate si  nu pace ?

Dincolo de ego : adevarata voastra identitate :

Cand egoul se afla in razboi ,realizati ca el nu este altceva decat o iluzie care se lupta sa supravietuiasca . Iluzia aceea crede ca va reprezinta.

Realizarea spirituala inseamna sa vad clar ca ceea ce percep, experimentez , gandesc sau simt  , nu reprezinta in ultima instanta ceea ce sunt eu ,ca nu ma pot regasi  in toate acele lucruri trecatoare .

Budha a fost probabil primul om care a vazut clar acest lucru ,de aceea anata ( absenta sinelui)  a devenit unul dintre punctele centrale ale invataturii sale .

Iar cand Isus spunea “ lepadati-va de voi ! “ ,ceea ce vroia sa spuna era : negati ( si astfel anulati) iluzia sinelui.  Daca sinele –egoul – ar fi intr-adevar ceea ce sunt eu cu adevarat ,ar fi absurd sa ma “ lepad “ de el.

Ceea ce ramnae este lumina constiintei in care perceptiile ,experientele ,gandurile ,sentimentele vin si pleaca.  Aceasta este Fiinta , acesta este eul profund ,adevarat .

Cand ajung sa ma cunosc ca atare ,orice ce mi se intampla in viata nu mai are o  importanta absoluta ci una relativa.

Toate structurile sunt instabile :

Egoul asteapta intotdeauna cate ceva de la semeni ,de la diverse conjucturi.  

Intotdeauna exista o ordine de zi ascunsa, un sentiment de “ inca nu e de ajuns “, de insuficienta si lipsa care trebuie acoperita.

El foloseste oameni si situatiile pentru a obtine ceea ce-si doreste, dar nici atunci cand reuseste nu e niciodata satisfacut pentru prea mult timp.

Emotia din spatele intregii activitati e teama .  Teama de a fi un  nimeni , teama de nonexistent ,teama de moarte.

Toate activitatiile au ca scop ultim eliminarea acestei frici ,dar tot ce poate face egoul vreodata este sa o disimuleze temporar cu  o relatie intima ,o noua achizitie sau cu victoria intr-o  imprejurare sau alta. Iluzia nu va va satisface niciodata!

Odata ce ati realizat ca toate structurile ( formele ) sunt instabile ,chiar si cele materiale si in aparenta solide ,in voi se naste pacea!

Se intampla astfel deoarece constientizarea lipsei de permanenta a tuturor formelor va reveleaza dimensiunea fara de forma din interiorul vostru ,cea care trece dincolo de moarte . Isus a numit-o “viata eterna “.

Nevoia egoului se a se simti superior :

Retineti  : in momentul in care deveniti constienti de egoul din voi  insiva ,aceasta constientizare care si-a facut aparitia reprezinta ceea ce sunteti voi dincolo de ego , “eul  “ mai profund.  Recunoasterea a aceea ce este fals inseamna deja aparitia a ceea ce este real.

Daca cineva are mai  mult  ,stie mai  mult sau poate face mai  mult decat mine ,egoul se simte amenintat deoarece sentimentul de “ mai  putin “ diminueaza sentimentul de sine imaginat in raport cu celalat.

Ego si faima :

Binecunoscutul fenomen al mentionarii in treacat a persoanelor importante pe care le cunoasteti face parte din strategia egoului de a castiga o identitate superioara in ochii celorlalti si  ,prin  urmare ,in proprii ochi ,prin asocierea cu cineva important.

Majoritatea oamenilor pe care ii intalniti vor sa isi amplifice identitatea  - imaginea mentala a ceea ce sunt ei – prin asocierea cu voi.

Ei insusi pot sa realizeze ca nu sunt interesati deloc de voi ,ci doar de consolidarea sentimentului lor de sine care in ultima instanta este fictiv.

Albert Einstein a ramas umil ,lipsit de ego . de fapt el vorbea despre o contradictie groteasca intre ceea ce considera oamenii a fi :" realizarile si abilitatiile mele si realitatea a ceea ce sunt si ceea ce pot eu “. .

De aceea e greu pentru o persoana  faimoasa sa aibe relatii autentice cu ceilalti.

O relatie autentica nu este dominata de egoul care creeaza imagini si se cauta pe sine . Intr-o relatie autentica exista o curgere catre exterior a atentiei sustinute fata de cealalta persoana , fara a se urmari implinirea unui  interes personal.

Atentia aceea sustinuta este Prezenta,Ea reprezinta conditia obligatorie pentru orice relatie autentica.

Intotdeauna egoul fie vrea ceva  ,fie ,daca e de parere ca nu are ce sa obtina de la celalalt ,se afla intr-o stare totala de indiferenta : nu ii pasa de celalalt .

Astfel ,cele 3 stari predominante ale relatiei de tip egoist sunt :

1.     dorinta

2.     intampinarea de piedici  in valea implinirii dorintei ( furie , resentiment ,invinovatire , plangere )

3.       indiferenta.

Capitolul IV .  Interpretarea de roluri : multiplele fatade ale egoului:

Egoul se hraneste cu atentia celorlalti ,aceasta fiind in cele din urma, o forma de energie psihica.

El cauta atentia sub o anumita forma ca de exemplu :

-recunoasterea

-lauda

-admiratia

-faptul de a se face remarcat intr-un fel sau altul

-sau faptul de a se lua cunostinta de existenta lui.

Orice sentiment de sine conceptual – faptul ca ma vad asa sau altfel  - inseamna ego – acesta putand fi predominant pozitiv ( sunt cel mai mare ) sau negativ ( nu sunt bun).

In spatele fiecarui concept negativ  despre sine este ascunsa dorinta de a fi cel mai mare sau de a fi mai bun decat altii.

In spatele sentimentului de superioritate si a nevoii continue de superioritate a egoului ce afiseaza siguranta de sine se afla teama inconstienta de inferioritate.

Multi oameni oscileaza intre sentimentele de inferioritate si sentimentele de superioritate , in functie de situatiile sau persoanele cu care vin in contact.  Tot ce aveti de facut este sa observati acest lucru  : ori de cate ori va situati superiori sau  inferiori cuiva ,la mijloc este egoul din voi.

Ticolos, victima ,iubit(a):

Daca nu poate obtine atentie pozitiva,  va cauta in locul acesteia atentia negativa ,de exemplu provocandu-i cuiva o reactie negativa.

Un rol foarte des intalnit este acela al victimei ,iar forma de atentie pe care o cauta este compatimirea sau  mila sau  interesul celorlalti fata de problemele mele “ eu si povestea mea “.

Daca nimeni nu ma asculta atunci cand imi spun  povestea , atunci am sa mi-o spun  in  mintea mea iar si iar si am sa ma autocompatimesc , asumandu-mi astfel identitatea omului nedreptatit de viata si de semeni ,de soarta sau de Dumnezeu.

Imaginea de sine este astfel definita ,eu devin  cineva , iar aceasta este tot ce conteaza pentru ego.

La inceputul multor relatii asa-zise romantice ,interpretarea de roluri este frecvent intalnita si este menita sa atraga si sa  pastreze persoana pe care egoul o percepe drept ceea care “ma face fericit ,ma face sa ma simt special si  imi implineste toate nevoile” . Voi  juca rolul care crezi tu ca as fi iar tu vei juca rolul celei care  cred eu ca ai fi”.

Aceasta este acordul nespus si inconstient.

Insa intepretarea unui rol nu este un  lucru usor ,astfel ca rolurile respectiv nu pot fi mentinute la nesfarsit mai ales dupa de ajungeti sa locuiti  impreuna.

Cand rolurile dispar ce vedeti ?

Din nefericire ,in  majoritatea cazurilor ceea ce vedeti  nu e inca adevarata esenta a acelei fiinte ,ci ceea ce o acopera : egoul pur ,dezbracat de rolurile lui ,cu corpul-durere  si cu dorinta sa ce a intampinat obstacole si care acum se tranforma intr-o furie cel mai probabil indreptata catre sot/sotie sau partener/partenera , din cauza ca aceasta sau acesta nu a reusit sa inlature teama si sentimentul de lipsa prezent  mereu intr-un strat mai  profund , si care reprezinta o parte intrinseca a sentimentului egocentric de sine .

Ceea ce in mod obisnuit se numeste “ a te indragosti “ este de cele mai  multe ori o creste in  intensitate a dorintei si a nevoii egoiste.

Deveniti dependent de cealalta persoana sau mai curand de imaginea pe care o aveti despre acea persoana.

Sentimentul nu are nimic de a face cu iubirea adevarata ,in care nu exista nicio urma de dorinta.

Rolurile temporare :

Daca sunteti suficient de treji, suficient de constienti pentru a putea observa modul in care interactionati cu alti  oameni , s-ar putea sa detectati schimbari subtile in modul  in care vorbiti ,in atitudinea si comportamentul adoptat in functie de persoana cu care vorbiti.

Modul in care va adresati presedintelui companiei  poate fi diferit de modul  in care va adresati portarului  sau de exemplu modul in care va adresati  unui copil difera foarte mult de modul in care va adresati unui adult.

In  locul fiintelor umane , cele care interactioneaza sunt defapt imaginile conceptuale. Cu cat se identifica mai  mult oamenii  in rolurile respective , cu atat de neautentice devin relatiile lor.

Aveti o imagine mentala privitoare nu doar la ceea ce reprezinta cealalta persoana ,ci si la ceea ce reprezentati voi insiva ,mai ales in relatie cu persoana cu care interactionati.

Asadar ,voi nu sunteti absolut deloc in relatie cu acea persoana ,ci cu ceea ce credeti voi ca sunteti se afla in relatie cu cea ce credeti ca este cealalta persoana si invers.

Imaginea conceptuala pe care mintea voastra o are despre voi insiva se afla in relatie cu propia ei creatie ,adica se afla in relatie cu imaginea conceptuala pe care si-a facut-o referitor la cealalta persoana.

Mintea celeilalte persoane a procedat probabil in acelasi  mod ,prin  urmare fiecare interactiune de tip egoist intre doi oameni este in realitate interactiunea dintre 4 identitati conceptuale fabricate de minte care sunt ,in  ultima instanta fictive.

De aceea nu este surprinzator faptul ca exista atat de mult conflict in cadrul relatiilor . Relatiile nu sunt adevarate.

Fericirea ca rol si adevarata fericire :

Daca exista nefericire in voi  , mai intai trebuie sa ii recunoasteti prezenta.  Dar nu spuneti  “ sunt nefericit “.

Nefericirea nu are de a face cu ceea ce sunteti voi.

Spuneti “:exista nefericire in  mine”. Apoi cercetati . Cauza ar putea fi o situatie in care va aflati.

Ar putea fi necesar sa intreprindeti ceva pentru a schimba situatia sau pentru a iesi voi din ea.

Daca nu puteti face nimic ,priviti  lucrurile in fata si spuneti “Ei bine ,pe moment asa stau lucrurile. Am de ales intre a accepta situatia sau a ma simti profund nefericit”.

Cauza primordiala a nefericirii nu  o reprezinta niciodata situatia ,ci gandurile referitoare la ea . Fiti constient de gandurile voastre.

Separati-le de situatie ,care e intotdeauna neutra ,intotdeauna e asa cum e. Iata situatia sau faptul in sine si iata gandurile mele despre ea.

In  loc sa va imaginati  povesti ,ramaneti cu faptele.

Deveniti constienti de faptul ca ceea ce ganditi creeaza intr-o foarte mare masura emotiile care va apar. realizati existenta legaturilor dintre gandirea si emotiile voastre.  In  loc sa fiti gandurile si emotiile , fiti constiinta din spatele lor.

Nu cautati fericirea . Daca o cautati nu  o veti gasi, deoarece cautarea reprezinta antiteza fericirii.  Fericirea se furiseaza mereu  ,dar eliberarea de nefericire poate fi dobandita acum  ,infruntand ceea ce este , in loc sa teseti povesti  in jurul realitatii.  Nefericirea acopera starea voastra naturala de bine si de pace interioara, sursa adevaratei fericiri.

Suferinta constienta :

Suferinta ii  impinge ( pe copiii si  nu numai ) spre profunzimile finite . Paradoxul consta in faptul ca suferinta este provocata de identificarea cu forma si tot ea erodeaza identificarea cu forma. Mare parte din ea este provocata de ego ,dar in final suferinta distruge egoul – numai ca acest lucru nu se intampla pana cand nu suferiti in mod constient.

Suferinta are un scop nobil : evolutia constiintei si arderea egoului.  Cata vreme opuneti rezistenta suferintei ,procesul va fi unul lent ,caci rezistenta are drept ca rezultat si mai  mult ego de deposit.

Insa cand acceptati suferinta ,se produce o accelerare a procesului  ,datorita faptlui ca suferiti  in mod constient.

Focul suferintei devine lumina constiintei.

Egoul spune : “ Nu ar trebui sa sufar “ ,iar gandul va provoaca si mai  multa suferinta.  Este o deformare a adevarului , iar acesta este intotdeauna paradoxal . Adevarul este acela ca trebuie sa acceptati suferinta tocmai pentru a o  putea transcende.

Renuntarea la roluri:

Incetati sa va mai definiti – fata de voi insiva si fata de ceilalti.  Nu veti muri.  Veti reveni la viata . Si nu va preocupati de modul in care va defines ceilalti. Atunci cand va definesc se limiteaza pe ei insisi ,asa ca e problema lor.

Ori de cate ori interactionati cu oameni  ,nu fiti acolo in primul rand ca o functie sau ca un rol ,ci ca un camp de Prezenta constienta.

La nivel de forma,sunteti si veti fi  totdeauna inferiori unora, superiori altora.  In esenta nu sunteti  nici  inferiori ,nici superiori  nimanui.

Adevaratul respect de sine si adevarata smerenie se naste din aceasta intelegere . Din perspectiva egoului ,respectul de sine si  umilinta sunt contradictorii. In realitate ele sunt  una si acelasi lucru.

Egoul patologic :

Nefericirea este o boala mental emotioanala creata de ego ,care a ajuns la proportii epidemice. Ea reprezinta echivalentul interior al poluarii mediului pe planeta noastra.

 Starile negative precum furia ,nelinistea ,ura ,resentimentele ,nemultumirea  ,invidia gelozia si asmd  nu sunt considerate negative ci total  justificate ,ele nu sunt percepute ca fiind rezultate din sine ,ci provocate de altcineva sau de un factor exterior “ te consider responsabil de durerea mea “ ,iata ce spune in  mod implicit egoul.

Ati putea spune “ ce zi oribila “ ,fara sa realizati ca frigul, vantul si ploaia sau oricare ar fi starea vremii fata de care reactionati  nu sunt oribile ,ci sunt asa cum sunt. Oribilul tine de reactia voastra ,de rezistenta interioara fata de ea si de emotia careia ii da nastere rezistenta.

In termenii lui Shakespeare : “orice lucru  e bun sau rau . numai dupa cum il face inchipuirea noastra”.

Oricand sunteti intr-o stare negativa ,ceva din voi vrea acea negativitate , o percepe ca placuta sau crede ca va va procura ceea ce va doriti.  

Altminteri ,cine ar vrea sa se agate de negativitate ,sa aduca nefericire siesi si celorlalti si sa  isi expuna trupul imbolnavirii? De aceea  ,daca puteti fi constienti ori de cate ori exista  negativitate in voi,  ca in acel  moment ceva din voi simte placere datorita negativitatii sau crede ca aceasta are un scop util ,atunci constientizati nemijlocit egoul.

Daca in toiul negativitatii puteti realiza ca “ in acest moment eu  imi creez suferinta “ ,acest lucru va fi suficient pentru a va ridica deasupra limitarilor starilor si reactilor egocentrice.

Nefericirea din fundal :

Egoul da nastere separarii ,iar separarea da nastere suferintei .  Asadar egoul este in mod clar patologic .

In afara de formele evidente de negativitate precum furia ,ura ,etc .  exista si forme mai subtile care sunt atat de des intalnite incat de obicei sunt considerate negative ,ca de exemplu nerabdarea ,iritatea ,nervozitatea si faptul de a fi “satul pana in gat “

Ele constitue nefericirea din fundal ,acea stare interioara predominanta in cazul  multor oameni.

Trebuie sa fiti extremi de vigilenti si absoluti prezenti  pentru a le putea detecta .  Iar ori de cate ori le detectati apare un moment de trezire ,de incetare a identificarii cu  mintea.

Una dintre cele mai obisnuite stari negative ,trecuta usor cu vederea tocmai pentru ca este atat de obisnuita ,atat de normala ,s-ar putea sa va fie familiara , si anume : aveti deseori  un sentiment de nemultumire  ce ar putea fi descris cel mai bine ca un fel de resentiment de fond ?

El poate fi determinat sau nu de ceva concret. Multi oameni petrec o mare parte din viata in starea aceasta. Sunt atat de identificati cu ea incat nu pot face pasul in spate ca sa o priveasca de la distanta .

In substratul acestui sentiment se afla anumite credinte pastrate inconstient ,adica niste ganduri . Aveti aceste ganduri in acelasi fel in care aveti visele atunci cand dormiti . Mai exact ,nu stiti ca aveti respectivele ganduri  ,tot asa cum cel care viseaza nu stie ca viseaza.

Iata cateva dintre cele mai obisnuite ganduri  inconstiente  care hranesc sentimentul de nemultumire sau resentimentul de fond.

Oricand exista nefericire pe fundalul vietii voastre ( sau chiar in prim-plan) , puteti vedea care dintre aceste ganduri sunt valabile si puteti umple continutul lor in functie de situatia voastra personala:

-“ in viata mea trebuie sa se intample ceva inainte ca sa pot avea pace ( fericire ,implinire etc. ) . Si sunt nemultumit/a pentru ca nu s-a intamplat inca.  Poate ca nemultumirea mea va duce pana la urma la intamplarea dorita. ”

-“ in trecut s-a intamplat ceva ce nu ar fi trebuit sa se intample si sunt nemultumit/a de asta . Daca nu s-ar fi intamplat lucrul respectiv ,acum as avea pace. ”.

-“In prezent  se intampla ceva ce nu ar trebui sa se intample si care ma impiedica sa am pace . ”.

Adesea credintele noastre inconstiente sunt indreptate catre cineva, iar “sa se intample “ devine “ sa faca “ :

-“ar trebui sa faci cutare sau cutare lucru pentru ca eu sa pot avea pace . Si sunt nemultumit/a pentru ca nu l-ai facut inca.  Poate nemultumirea mea te va determina sa il faci. ”.

-“ ceva ce ai ( sau am ) facut , spus sau  omis sa fac(i) in trecut ma impiedica acum sa am pace “.

-“ ceea ce faci sau  nu faci acum ma impiedica pe mine sa am pace “.

Secretul fericirii:

Toate cele de mai sus sunt supozitii, ganduri neverificate confundate cu realitatea.

Sunt povesti pe care le inventeaza egoul pentru a va convinge ca nu puteti avea pace acum sau ca nu  puteti fi in  intregime voi insiva acum.

A fi in pace sau a fi ceea ce sunteti ,adica a fi voi insiva ,inseamna unul si acelasi lucru.

Egoul spune : poate ca la un moment dat , in viitor , as putea avea pace – daca se va intampla asta sau cealalta , daca obtin asta sau daca devin cealalta.

Sau spune : nu pot avea pace din cauza a ceva ce s-a intamplat in trecut .

Ascultati  povestile oamenilor si veti vedea ca toate ar putea fi  intitulate “ De ce nu pot avea pace in momentul acesta “.

Egoul nu stie ca singura voastra oportunitate de a avea pace este acum.

Sau  poate ca stie si se teme ca ati putea afla si voi . Pacea ,la urma urmei ,reprezinta sfarsitul egoului.

Cum  puteti avea pace acum ? :

Facand pace cu momentul prezent. Momentul prezent este campul pe care se desfasoara jocul vietii . El nu poate avea loc niciunde altundeva. Dupa ce ati facut pace cu momentul prezent ,vedeti ce se intampla , ce puteti face sau alege sa faceti sau mai degraba ce face viata prin intermediul vostru.

Secretul artei de a trai , secretul succesului si fericirii se poate transmite prin intermediul a trei cuvinte : A fi una cu viata!.  A fi una cu viata inseamna a fi una cu Acum.

Veti realiza atunci ca nu voi traiti viata ,ci viata va traieste pe voi . Viata e dansatorul ,iar voi sunteti dansul.

Egoul adora sa fie nemultumit de realitate .

Ce este realitatea ? Ceea ce este .  Budha a denumit-o tatata – viata asa cum este ea , ceea ce nu  inseamna altceva decat momentul acesta asa cum este el.

A produce suferinta fara sa fiti constienti de asta – iata esenta vietii traite in inconstienta , iata ce inseamna sa va aflati total in stapanirea egoului.

Masura in care egoul este incapabil sa fie constient de el si sa  vada ce face este incredibila , uluitoare .  Fara sa isi de-a seama ,el face exact ceea ce condamna la altii .

Cand i se aduce cunostinta de acest lucru, neaga de obicei furios ,recurge la argumente abile si la autojustificari pentru a deforma faptele.  Oamenii procedeaza in acest fel.

Cand orice altceva da gres, egoul va apela la urlete si chiar violent fizica.  

Trimite fortele armate .

 Acum putem intelege profunda intelepciune a cuvintelor lui Isus rostite pe cruce “ Iarta-I, Doamne , ca nu stiu ce fac “.

Pentru a pune capat nefericirii care apasa asupra conditiei umane de mii de ani va trebui sa incepeti cu voi  insiva ,mai précis , sa incepeti sa deveniti responsabili pentru starea voastra interioara in orice moment ,iar asta inseamna acum.

Intrebati-va “am in mine negativitate in acest moment ? “ .

Apoi deveniti vigilenti, atenti la gandurile si emotiile voastre.  Fiti atenti la nefericirea ce imbraca oricare dintre formele pe care le-am amintit mai sus intre care insatisfactia ,nervozitatea , sentimentul de a fi satul /a pana-n gat  si asmd.

Fiti atenti la gandurile care apar pentru a justifica sau explica aceasta nefericire, in realitate ele fiind cele care o provoaca.

In momentul in care constientizati ca in interiorul vostru exista o stare negativa nu inseamna ca ati  pierdut ci din contra ati castigat.

Pana cand nu apare aceasta constientizare ca exista identificarea cu starile interioare ,iar o astfel de identificare este egoul.

Prin constientizare ,apare si incetarea identificarii cu gandurile ,emotiile , reactiile.

Aceasta nu trebuie confundata cu negarea .

Gandurile ,emotiile sau reactiile sunt constientizate ,iar in momentul constientizarii are loc automat incetarea identificarii.

Perceptia sinelui ,a ceea ce sunteti sufera o transformare : inainte erati gandurile ,emotiile si reactiile , acum sunteti constiinta , Prezenta constienta care observa aceste stari .

Emotiile si chiar gandurile sunt depersonalizate prin constientizare ,iar natura lor impersonala devine vizibila.  Nu mai investiti in ele nimic din sinele vostru.  Ele raman doar emotii  omenesti ,ganduri omenesti.

Intreaga voastra istorie personala ,care in ultima instanta nu este altceva decat o  poveste ,un manunchi de ganduri si emotii capata o  importanta secundara si nu mai ocupa prim-planul constiintei voastre.

Nu mai formeaza vaza sentimentului vostru de identitate. Sunteti lumina Prezentei ,constiinta care precede si depaseste in profunzime orice ganduri si emotii.

Formele patologice ale egoului:

Multi oameni normali spun din cand in cand diverse minciuni cu scopul de a parea mai importanti ,mai iesiti din comuni si pentru a-si amplifica imaginea in mintea celorlalti : pe cine cunosc ,ce realizari au  ,ce capacitate au  si cata avere – si orice alte aspect cu care se identifica egoul.

Unii oameni insa ,manati de sentimentul de insuficienta al egoului si de nevoia acestuia de a avea sau a fi “mai  mult” isi fac un obicei din a minti si simt o nevoie imperioasa s-o faca.  Ceea ce spun despre ei, povestea lor este ,in cea mai mare parte ,fantezie pura ,o nascotire prin care egoul se simte si mai mare ,mai iesit din comun.

Cu cat sunt oamenii ,grupurile sau natiunile caracterizate de o inconstienta mai profunda , cu atat mai probabil este ca patologia egocentrista va lua forma violentei fizice .

Violenta este o modalitate primitiva , dar inca foarte raspandita ,prin care egoul incearca sa se afirme ,sa dovedeasca faptul ca el are dreptate si altcineva se insala.

In cazul oamenilor foarte inconstienti ,disputele pot usor sa duca la violenta fizica.

Ce este o disputa?

Doi sau mai mult oameni isi exprima parerile ,iar parerile respectiv difera.

Fiecare persoana este atat de identificata cu gandurile care ii alcatuiesc opinia ,incat gandurile acelea se consolideaza in atitudini mentale ce poarta in ele sentimentul de sine al persoanei respective.

Astfel spus ,identitatea si gandul fuzioneaza.  Odata ce s-a intamplat acest lucru ,atunci cand apar parerile ( gandurile) ,simt si ma comport ca si cum mi-as apara insusi sinele .

Inconstient ,simt si actionez de parca as lupta pentru supravietuire ,astfel ca emotiile mele vor reflecta aceasta credinta inconstienta si vor deveni furtunoase.

Sunt suparat ,furios ,ma apar sunt agresiv . Trebuie sa castig cu orice prêt ,astfel sunt anhilat . Aceasta este iluzia.

Egoul nu stie ca mintea si atitudinea mentala nu au  nimic de-a face cu ceea ce sunteti pentru ca egoul reprezinta insasi mintea neobservata.

In zen se spune  “Nu cauta adevarul . Doar inceteaza sa cultivi pareri’.

 Ce inseamna aceasta ? Renuntati la identificarea cu  mintea . Atunci  ,ceea ce sunteti apare de la sine ,dincolo de minte.

A munci – cu si fara ego:

Sunt oameni care se contopesc cu ceea ce fac ,cu momentul de Acum ,cu oamenii sau cu sarcina pentru care actioneaza. Ei aduc o diminuare a egoului in toti cei cu care vin in contact.

Nu este surprinzator ca acesti oameni  ,a caror munca este lipsita de ego,au succes extraordinar in ceea ce fac.

Sunt si  oameni care pot fi buni dpdv tehnic in ceea ce fac, dar al caror ego le saboteaza constant munca.

Doar o parte a atentiei  lor este indreptata spre munca pe care o indeplinesc ,cealalta parte este indreptata asupra lor insisi.

Egoul lor le cere recunoastere personala si  iroseste energia in resentimente atunci cand nu primeste indeajuns – si niciodata nu are indeajuns .  “Altcineva se bucura de mai  multa recunoastere decat mine ?”

Sau principalul interes este reprezentat de profit sau  putere ,iar atentia lor este indreptata catre acestea ,munca fiind doar un mijloc catre scopul respectiv.

Cand munca nu reprezinta decat un mijloc pentru a ajunge la un scop ,ea nu poate avea o calitate superioara.

Daca le apar obstacole sau dificultati in cale ,daca lucrurile nu merg conform asteptarilor lor ,daca alti oameni sau  imprejurarile nu le vin in ajutor ,in loc sa fuzioneze imediat cu noua situatie si sa  raspunda cerintelor momentului prezent ,ei reactioneaza impotriva situatiei si astfel se separa de ea.

Egoul in caz de boala :

O boala poate fie sa consolideze ,fie sa slabeasca egoul.  Daca va plangeti ,va autocompatimiti sau urati faptul ca sunteti bolnani ,egoul vostru debvine mai puternic.

Cand sunteti bolnavi  nivelul de energie este scazut ,astfel ca inteligenta organismului poate prelua controlul si utiliza restul de energie pentru vindecarea corpului  ,iar mintii - adica gandirii si emotiilor egocentrice – nu ii mai raman prea multe resurse.

Egoul consuma cantitati considerabile de energie. In alte cazuri ,egoul retine putina energie ramasa si  o utilizeaza in scopurile sale proprii. Nu mai e nevoie sa spunem ca acei oameni care experimenteaza o consolidare a egoului in caz de boala au nevoie de mai mult timp pentru a se reface.

Unii nici nu mai ajung sa se vindece ,astfel ca boala se cronicizeaza si devine o componenta permanenta a falsului lor sentiment de sine.

Dovada irefutabila a nemuririi :

Egoul rezulta din scindarea produsa in  interiorul spiritului uman  ,in urma careia identitatea se separa in doua parti pe care le-am  putea denumi “eu” si  “mine “ sau “mine “ si  “insumi”.

Traiti cu o imagine mentala despre voi insiva ,despre  sinele conceptual cu care sunteti in relatie. Viata insasi devine conceptualizata si separata de ceea ce sunteti atunci cand spuneti “viata mea “ si credeti in ceea ce spuneti ( nefind deci o simpla conventie lingivistica) ,ati intrat pe taramul iluziei.

Daca exista “viata mea “ ,inseamna ca eu si viata sunt doua lucruri separate ,astfel ca pot sa imi si pierd viata ,imaginarea mea avutie pretioasa.

Daca eu si viata suntem doua lucruri distincte ,daca eu sunt separat de viata ,atunci sunt separat de toate lucrurile ,de toate fiintele ,de oameni.

Dar cum as putea fi separat de viata ? Ce “eu” ar putea exista in afara vietii ,in afara Fiintarii? Este absolut imposibil.

Asadar nu exista ceva ce poate fi denumit “viata mea “ ,iar eu nu am o viata. Eu sunt viata . Eu si viata suntem una. Nu poate fi altfel.

Atunci cum as putea sa-mi pierd viata ? Cum as putea pierde ceva ce nu am de la inceput ? Cum pot pierde ceva ce sunt ? este imposibil.